Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Regionale Moldova Maica Tomaida Butnaru - jertfă familială şi ascultare monahală

Maica Tomaida Butnaru - jertfă familială şi ascultare monahală

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Moldova
Un articol de: Pr. Constantin Cristian Andron - 21 Martie 2019

În ziua de 17 martie 2019, în Duminica Ortodoxiei, cuvioasa maică Tomaida Butnaru a părăsit pentru totdeauna obştea Mănăstirii Văratec.

Născută în data de 10 noiembrie 1939, a primit la botez numele Ecaterina. S-a căsătorit, împlinind chemarea de mamă dând naştere la patru copii. Unul dintre băieţi, Adrian, în anul 1984, avea să intre în obştea Mănăstirii Sihăstria de Neamţ, primind numele de Arsenie; astăzi conduce destoinic Mănăstirea Vlădiceni din Iaşi.

Urmând modelul fiului său, dintr-o chemare şi râvnă specială de a-I sluji lui Hristos, mama Ecaterina, după ce şi-a văzut copiii la casele lor, intră în obştea Mănăstirii Văratec în anul 1995, sub îndrumarea stavroforei Teodora Popoaia, fostă stareţă a Mănăstirii Durău. Îndeplinind patru ani de noviciat, depune voturile monahale, devenind astfel monahia Tomaida.

Pentru cei de astăzi poate fi o situaţie greu de înţeles cum o persoană poate fi şi mamă şi monahie, însă dacă am medita la cuvintele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, „ascultarea este scara cea mai scurtă către cer”, am înţelege chemarea lăuntrică a fiecărei persoane de a se apropia de Tatăl cel Ceresc. Am întâlnit la familia Butnaru un exemplu actual de jertfă familială şi ascultare monahală, deoarece ambii părinţi, după ce şi-au împlinit datoriile de mamă şi tată, au urmat viaţa monahală. Ambele slujiri - şi cea de familie şi cea monahală - au acelaşi scop, mântuirea sufletului, iar în amândouă ipostaze jertfa şi ascultarea sunt condiţii de bună vieţuire cu semenii şi apropiere de Dumnezeu.

Pentru calităţile sale de mamă harnică şi iubitoare, pentru virtuţile dobândite în slujirea monahală, dar şi pentru a fi alături de obştea mănăstirii şi de familia părintele stareţ Arsenie Butnaru, un sobor de 27 de preoţi şi diaconi, sub protia Preasfinţitului Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a oficiat marţi, 19 martie, slujba de înmormântare a monahiei Tomaida Butnaru, în Biserica „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” a Mănăstirii Văratec.

În cuvântul adresat obştii monahale şi familiei, Părintele Episcop Timotei a scos în evidenţă chemarea la slujirea monahală a maicii Tomaida, pe care a cunoscut-o în urmă cu 30 de ani, exemplificând cât de bine a împletit viaţa de familie cu rugăciunea şi cât a fost de apreciată de maicile cu viaţă duhovnicească îmbunătăţită. Totodată, ierarhul a reliefat participarea zilnică la sfintele slujbe a maicii Tomaida. Preasfinţia Sa a transmis şi gândurile de condoleanţe şi binecuvântările Părintelui Patriarh Daniel, ale Părintelui Mitropolit Teofan şi ale Părintelui Arhiepiscop Ioachim. Din soborul slujitor au făcut parte părinţii Mănăstirii Văratec, stareţi de mănăstiri, părinţi de la cancelaria Centrului Eparhial Iaşi, protopopi, profesori de teoogie şi alţi părinţi apropiaţi familiei Butnaru.

Rugăm pe Atotmilostivul Dumnezeu să-i rânduiască un colţ de rai monahiei Tomaida Butnaru, iar jertfa, osteneala şi faptele ei bune să fie un model de vieţuire pentru cei care doresc o viaţă duhovnicească îmbunătăţită. Veşnică să-i fie pomenirea!