Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Fara categorie Regionale Moldova Mitropolitul Irineu Mihălcescu şi salvarea victimelor pogromului de la Iaşi, din anul 1941

Mitropolitul Irineu Mihălcescu şi salvarea victimelor pogromului de la Iaşi, din anul 1941

Un articol de: Nicolae Pintilie - 29 Iun, 2016

Istoria ne predă lecţii. Lecţii de omenie, de dra­goste şi de bariere înfrânte. Când un semen suferă, celălalt nu poate sta nepăsător, chiar dacă între ei există diferenţe sociale, cul­tu­rale, naţionale şi chiar religioase. La Iaşi, istoria a lăsat o lecţie „palpabilă“.

Au trecut 75 de ani de la cea mai sângeroasă pagină din istoria capitalei Moldovei. As­tăzi trecem pe strada Cuza Vo­dă şi suntem fermecaţi de pito­rescul clădirilor. Pentru mulţi dintre noi, această stradă este doar cea mai interesantă parte a Iaşului istoric. Liniştea e tulburată doar de tramvaiele care îşi au calea prin această parte de oraş. Tot pe aici treceau şi în anul 1941, când strada Cuza Vodă a fost martora celei mai sângeroase nopţi – 28 spre 29 iunie, noapte ce a lăsat în urmă 4.000 de evrei asasinaţi. Dacă adăugăm răniţii şi deportaţii… sursele istorice vorbesc despre 14.000 de victime.

A fost cel mai mare masacru de pe teritoriul României, din epoca modernă. Tragedia din Iaşi a schimbat profilul demo­grafic, social, economic şi cultu­ral al Iaşului, un oraş în care e­vreii reprezentau până atunci jumătate din populaţie şi a că­rui funcţionare depindea de me­canismele de convieţuire şi a­comodare stabilite între creş­tini şi evrei.

Bisericile au fost deschise, pentru ca evreii să se poată ascunde în ele

Deşi studiile de specialitate nu amintesc prea mult despre implicarea Mitropolitului Mol­do­vei şi Sucevei Irineu Mihăl­cescu, există dovezi scrise despre felul în care ierarhul s-a zbătut pentru a salva cât mai mulţi evrei din mâinile nazişti­lor. Conform martorilor, Mitropolitul Irineu a dat binecuvântare ca, în acea noapte, preo­ţii să lase bisericile deschi­se – pentru ca evreii să se poa­tă ascunde în ele. Prin intermediul preoţilor, credincioşii ortodocşi au fost încurajaţi să tăinuiască familii întregi de evrei fugari. O astfel de măr­turie ne-a fost încredinţată de Albert Aurelian, creştin care a trăit 100 de ani şi câteva luni. În cadrul povestirilor sale îşi a­mintea cum, în acea noapte, a ascuns o familie de evrei sub patul bordeiului: „Doi părinţi şi doi copii am scăpat cu viaţă. Jidanul a vrut să îmi lase ac­tele casei şi să-mi facă act de mâ­nă, înainte de a fugi în lu­me. Am zis că nu îmi trebuie. Îmi era suficient că-i ştiam bine!“.

Asemenea acţiuni au avut loc în tot oraşul, în acea noapte. Pe lângă demersul de încurajare a creştinilor de a salva cât mai mulţi evrei, Mitropolitul Irineu a încercat să ia legătura cu mareşalul Ioan Antonescu, pentru a mijloci salvarea copiilor comunităţii mozaice.
O scrisoare de mulţumire care confirmă adevărul istoric

Toate aceste demersuri din noaptea sângeroasă au fost acoperite de praful istoriei. Singura confirmare este adresa Oficiului Judeţean Iaşi a Cen­tralei evreilor din România cu nr. 1639, din 3 septembrie 1942, semnată de către preşedintele Oficiului judeţean “Iosef Iacob”, prim rabinul dr. I. Sa­fran, precum şi de către şeful Secţiei Cultului, rabinul I. Wahrman.

Actul oficial este adresat Mi­tropolitului Irineu Mihăl­cescu, căruia îi sunt aduse vii mulţu­miri din partea Comunităţii evreieşti, pentru atitudinea sa demnă de solidaritate:

„Înalt Prea Sfinţite,

Sfatul Rabinic şi Obştea e­vre­iască din Iaşi au fost profund impresionate de fapta prea creş­ti­nească a Înalt Prea Sfinţiei Voas­tre care, cu adâncă înţele­ge­­re şi măreaţă bunăvo­inţă a în­tins mâna protectoare asupra ze­­cilor de nenorociţi, bă­trâni, femei şi copii, în cum­plita primejdie…

Gestul Înalt Prea Sfinţiei Voastre, în vremuri de cruntă zbuciumare a unei Comunităţi mult încercată, ne face să gân­dim – cu fericită resemnare – la frumuseţea tradiţiei pe care aţi pecetluit-o, tradiţie de înaltă în­ţe­legere şi evanghelică bună­tate a Prea Sfinţilor Premergă­tori la Arhipăstorirea Moldovei care, cu greutatea Lor de pă­rinţi ai Bisericii Creştine, în divanurile Ţării, opreau în ultimul sfert de oră Decrete care, dacă necesităţile momentane le cereau – erau însă în contra­dicţie cu înal­ta morală a Bise­ricii Creştine.

Şi în vremurile grele pe cari noi le trăim, raza de lumină pe care a iradiat-o bunătatea Înalt Prea Sfinţiei Voastre ne-a în­căl­zit un moment sufletele şi, sme­riţi mulţumim Celui Atot­puternic care a dăruit omului o parte din bunătatea Sa şi a inspirat pe Cel luminat de El să spună: că Dumnezeu nu doreş­te moartea păcătosului, ci numai îndreptarea lui.

Respectuoşi, asigurăm pe Înalt Prea Sfinţia Voastră că ges­tul pe care L-aţi făcut va fi să­­pat adânc în sufletul fiecărui membru din Comunitatea noas­­tră, pentru a fi transmis genera­ţii­lor viitoare drept pildă de bu­nă­tate şi îndemn de mun­că cinstită şi rodnică pentru pă­mântul Cezarului care ne o­croteşte.“