Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Regionale Moldova Simpozionul „Dumitru Stăniloae“ - moment de reculegere, recunoştinţă, analiză şi perspectivă

Simpozionul „Dumitru Stăniloae“ - moment de reculegere, recunoştinţă, analiză şi perspectivă

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Moldova
Un articol de: Radu Preda - 09 Mai 2018

Ediţia de anul acesta a Simpozionului „Dumitru Stăniloae" care debutează astăzi are loc într-un context istoric provocator.

Împlinirea primului secol de unitate statală a românilor nu oferă nici pe departe motive de festivism şi simbolistică băţoasă. Dimpotrivă. Este un moment de reculegere, recunoştinţă, analiză şi perspectivă.

Reculegere la mormintele celor care, cunoscuţi şi necunoscuţi, români, austrieci, nemţi, maghiari, francezi, bulgari, turci sau de alte naţionalităţi, au murit pe câmpurile de luptă ale actualei Românii sau în imediata ei vecinătate. Aşa cum scrie la intrarea în micul cimitir militar din spatele cazinoului de la Sinaia, nu departe de o însângerată linie a frontului dintre Regatul României şi Imperiul Austro-Ungar, acolo îşi dorm somnul de veci soldaţi care „au luptat pentru patria lor".

Recunoştinţă pentru cei din anii respectivi, militari şi politicieni, cler şi popor, dar şi pentru generaţiile care, de o parte şi de alta a Carpaţilor, nu au renunţat niciodată la visul unităţii. Fără a citi contrafactual istoria, realizarea României Mari este o împlinire multiseculară, nu doar rezultatul contextului sau al oportunităţilor dintr-un anumit moment. Conştientizarea acestui fapt îndeamnă la admiraţie şi gratitudine pentru darul preţios pe care, iată, l-am primit.

Analiza presupune să vedem mai adânc şi cu obiectivitatea distanţei în timp ce a însemnat primul secol românesc de unitate, cine şi cum a contribuit la plămădirea lui, ce rol au avut credinţa şi cultura, care au fost forţele şi influenţele, visurile şi dramele, proiectele şi zădărniciile. Strict statistic, rămâne un subiect de reflecţie major constatarea că, din cei o sută de ani, peste jumătate s-au consumat de abuzuri şi crime. Un adevăr care ne interoghează în continuare.

Perspectiva sau proiectul de ţară, cum se mai spune azi, ar trebui să plece tocmai de la acest gând. Unde am greşit? Ce trebuie să facem? Or, fără o clasă de mijloc, o prosperitate bazată pe iniţiativă şi concurenţă, o presă liberă, o educaţie solidă şi un stat de drept funcţional, fără garantarea libertăţilor fundamentale, începând cu cea religioasă, şi fără investiţia în capitalul uman din interior şi din afară, al doilea secol românesc nu poate repara greşelile şi nici nu poate fructifica izbânzile secolului anterior.