Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Fara categorie Regionale Oltenia Omagierea unui vrednic slujitor

Omagierea unui vrednic slujitor

Un articol de: Pr. Ioniţă Apostolache - 28 Sep, 2019

Biserica având hramurile „Buna Vestire” şi „Sfinţii Împăraţi” – Obedeanu din Craiova primeşte astăzi vizita pastorală a Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei. Evenimentul este prilejuit de aniversarea preotului Ioan Ioanicescu, slujitor aici vreme de mai bine de trei decenii, care împlineşte frumoasa vârstă de optzeci de ani.

Credincioşii Parohiei Obedeanu din Craiova se bucură astăzi de vizita arhierească a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Irineu, care poposeşte în această străveche vatră de credinţă şi rugăciune ortodoxă din inima Cetăţii pentru aniversarea preotului Ioan Ioanicescu. Evenimentul este unul cu totul aparte, fiind vorba de unul dintre cei mai emblematici slujitori ai altarului din Bănie în perioada contemporană. 

Scurtă biografie

Părintele Ioanicescu, astăzi la optzeci de ani, poartă cu sine o moştenire inegalabilă de mărturisire în cuvânt şi în faptă, împletită într-o profundă dăruire pentru credinţa noastră ortodoxă. S-a născut în 1939 din părinţii Gheorghe (cântăreţ la strana bisericii) şi Florica Ioanicescu, în satul Ioaniceşti, comuna Poenari, pe frumoasele plaiuri argeşene. De mic a rămas orfan de tată, reuşind să străbată greutăţile şi lipsurile vieţii prin grija deosebită a mamei şi, mai târziu, a tatălui de al doilea, Constantin Eremia, care i-a fost „ca un adevărat tată, căruia îi sunt îndatorat toată viaţa. Atât eu, cât şi sora mea dăm slavă lui Dumnezeu pentru această binecuvântare”, după cum el însuşi mărturiseşte. 

Biografia părintelui este impresionantă, fiind minuţios completată cu citate şi explicaţii savuroase pe care vom încerca să le redăm întocmai. Astfel, părintele spune că „între 1941 şi 1945, au decedat 3 dintre fraţii mei, rămânând în viaţă doar sora mea mai mare, Emilia Domnica, şi eu, mezinul casei. Înainte de moarte, tata i-a cerut mamei să-i promită că unul dintre băieţi «va fi dat la şcoală pentru a se face popă». Tatăl lui fusese tot cântăreţ, iar bunicul lui fusese preot, Andrei Ioanicescu. Neamul Ioaniceştilor a fost mare în ţinutul acela, de la ei rămânând şi numele satului până astăzi”. În perioada 1946- 1950 a urmat cursurile şcolii primare din localitate. Din această perioadă îşi aminteşte că „după plecarea regelui, ne-am trezit fără icoane în clasă, fără rugăciunea de dimineaţă şi de la prânz, iar dascălul se străduia să ne înveţe câteva cântece ruseşti… Spre sfârşitul anului 1948 au apărut pe peretele de răsărit chipurile a 4 bărbaţi: K. Marx, Fr. Engels, V.I. Lenin şi I.V. Stalin. Preotul n-a mai venit la clasă, urmând să-l vedem doar la biserică, la slujbe”. A urmat o perioadă grea în care părintele a fost însemnat cu stigmatul de „fiu de chiabur”, interzicându-i-se, în consecinţă, să urmeze mai departe liceul. Cu multă greutate, reuşeşte să se înscrie, în perioada 1953-1959, la Şcoala de cântăreţi bisericeşti din Curtea de Argeş şi apoi la cursurile Seminarului Teologic „Sfântul Grigorie Teologul” din Craiova, aceasta fiind „singura şcoală care n-a ţinut cont de «situaţia materială» a părinţilor, iar bursele se acordau doar pe merit”. În perioada 1959-1963 a urmat cursu­rile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, având marele privilegiu de a învăţa de la cei mai de seamă dascăli ai Bisericii Ortodoxe Române din acea perioadă.

Din noiembrie1963, tânăr absolvent de facultate, pr. Ioan Ioanicescu şi-a început activitatea profesională, mai întâi ca ghid la Mănăstirea Curtea de Argeş, apoi ca profesor la Şcoala Nr. 1 din Curtea de Argeş şi după aceea ca preot (în Parohia Topliţa, din comuna argeşeană Mălureni). S-a căsătorit la 8 martie cu Nina Elena Popescu, preoteasa care i-a fost alături toată viaţa, dăruindu-i doi copii de ispravă: Titus Sergiu şi Mihaela, astăzi dascăli de Limba şi literatura română în două dintre cele mai importante colegii ale Băniei.

Slujirea în Biserică

În perioada 1975-1978, a urmat cursuri de doctorat la Facultatea de Teologie din Bucureşti, la disciplina Teologie Liturgică, sub îndrumarea marelui pr. prof. Ene Branişte. În iulie 1977 a susţinut şi a promovat examenul pentru bursă în străinătate. Trebuia să primească un loc la Salamanca, în Spania. `Am avut toate formalităţile făcute, dar, din cauza unor greutăţi familiale, am renunţat în ultimul moment. Am regretat apoi toată viaţa”, spune pr. Ioan Ioanicescu.

Între parohiile craiovene pe care le-a slujit se numără pe rând: „Sf. Ioan Hera” (1977-1978), Bucuvăţ (1978) şi Obedeanu (1982-2009, până la pensionare). A fost, de asemenea, protoiereu pentru preoţii din protopopiatele Băileşti (1978-1982) şi Craiova Sud (1987- 2001) şi consilier administrativ în cadrul Arhiepiscopiei Craiovei (2001-2002). În perioada 1992- 2006 a predat Teologie Liturgică la nou-înfiinţata Facultate de Teologie din Craiova. Este autorul a numeroase cărţi şi articole, publicate la edituri de prestigiu din ţară.

Menţionăm şi faptul că părintele Ioanicescu a fost mentorul Asociaţiei Femeilor Ortodoxe din Craiova. A participat la aproape toate conferinţele organizate de asociaţie, la evenimentele festive şi a fost alături întotdeauna cu un cuvânt de folos şi cu un sfat izvorât din suflet. O mare parte dintre venerabilele membre sunt astăzi alături de dânsul pentru a-i ura „La mulţi ani!”.

Pentru Biserica Obedeanu, părintele Ioanicescu a avut întotdeauna o dragoste cu totul aparte, reuşind să-i marcheze pozitiv existenţa într-o perioadă în care se urmărea ştergerea ei de pe harta monumentelor Craiovei. „Era închisă după cutremurul din 1977, turlele erau prăbuşite, ploua în ea, în unele locuri. Slujba se făcea într-o baracă improvizată pe latura de nord a incintei. Vreme de 10 ani au durat lucrările aici. Greutăţile au fost mari, ca şi cum s-ar fi făcut o biserică din temelie. După sfinţire, Mitropolitul Nestor mi-a mulţumit şi mi-a acordat o gramată specială, unde a scris cu mâna lui: «Cu admiraţie pentru lucrarea săvârşită la ctitoria Obedenilor», şi mi-a acordat ca rang Crucea Patriarhală. Toate cele ce s-au înfăptuit aici au fost consemnate şi în Cartea de Aur a parohiei. Am putut realiza totul cu ajutorul lui Dumnezeu”, mărturiseşte astăzi părintele Ioan Ioanicescu.