Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Fara categorie Regionale Oltenia Un dar de la „suflet la suflet”

Un dar de la „suflet la suflet”

Un articol de: Pr. Ioniţă Apostolache - 12 Sep, 2019

Întâlnirea Internațională a Tinerilor Ortodocși 2019, organizată anul acesta la Craiova, s-a bucurat de prezenţa şi suportul maestrului Tudor Gheorghe. Pentru întregul sprijin acordat Arhiepiscopiei Craiovei, cât şi pentru întreaga sa activitate de mărturisire a valorilor credinţei şi Tradiţiei ortodoxe prin cântec şi poezie, marele artist oltean a primit Ordinul „Crucea Sfântul Nicodim pentru mireni”. Evenimentul a avut loc în contextul istoric al sfinţirii Mănăstirii Maglavit şi încheierii celei de a VI-a ediţii a ITO. 

Artist de reputaţie internaţională, originar din localitatea Podari, de lângă Craiova, maestrul Tudor Gheorghe a fost şi este un fervent mărturisitor şi promotor al valorilor credinţei noastre ortodoxe. Pentru această dăruire de suflet pusă în slujba Bisericii strămoşeşti, maestrul a primit în anul 2015, de praznicul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, „Diplomă de Merit” din partea Arhiepiscopiei Craiovei pentru susţinerea şi promovarea orei de religie. Săptămâna trecută, joi, 5 septembrie, domnia sa a fost prezent la evenimentul de deschidere al ITO 2019, unde, în calitate de invitat special, a susţinut un frumos recital de muzică sacră în Piaţa „Mihai Viteazul”. Momentul a fost pe deplin gustat de cei peste 4.000 de tineri prezenţi. 

Scurtă biografie

Tudor Gheorghe s-a născut la 1 august 1945, în localitatea Podari, judeţul Dolj. Tatăl său, Ilie Tudor, a fost cântăreţ la strana Bisericii „Sfântul Grigorie Decapolitul”, fiind închis în perioada comunistă pe considerente politice, la Aiud. Acolo i-a cunoscut pe părintele Dumitru Stăniloae şi pe mulţi alţi mărturisitori ai Bisericii Ortodoxe, urmându-le îndeaproape exemplul. În acest timp, fiul său, Tudor Gheorghe, a avut o copilărie dificilă. A urmat Liceul „Nicolae Bălcescu” (astăzi Colegiul Național „Carol I”) din Craiova și apoi cursurile Institutului de Teatru din București, clasa de actorie, absolvind în 1966.

În perioada de formare a realizat numeroase albume, dar cariera sa a devenit fulminantă după 1989. Din 1969, anul primului recital, și până în 1996, Tudor Gheorghe a realizat nu mai puțin de 22 spectacole de muzică și poezie. În cinstea Centenarului Marii Uniri, Tudor Gheorghe a lansat pe 17 noiembrie 2018 o nouă creație: „Marșul Unirii”. 

După rolurile jucate în stu­denție, a debutat pe scena Națio­nalului craiovean în personajul paznicului tânăr din „Cocoșul negru”, de Victor Eftimiu. A fost angajat la acest teatru în 1966, la vârsta de 21 de ani devenind unul dintre cei mai tineri actori din țară.

Până la adevărata afirmare, ce a urmat peste câțiva ani, a continuat să joace roluri de comedie sau dramă alături de mari actori craioveni ai timpului, în piese ca „Visul unei nopți de iarnă” de Tudor Mușatescu, „D-ale carnavalului” de I.L. Caragiale sau „Doamna nevăzută” de Pedro Calderón de la Barca. 

În 1969, după trei ani de lucru asiduu, a ieșit la rampă cu primul său recital, „Menestrel la curțile dorului”, cu poezia lui Lucian Blaga, a lui Tudor Arghezi și Ion Barbu. A petrecut 3 ani la Institutul de Folclor din București, unde a urmat studii aprofundate pentru conservarea folclorului. În această perioadă a realizat al doilea recital - „Șapte balade”.

Maestrul în cronica vremii

În 1971, Eugen Barbu spunea despre el: „Tudor Gheorghe are o memorie fenomenală și asta explică cum a putut să îndeplinească raptul fără a trezi bănuieli, pentru că atât cât îi știm, bătrânii lăutari cad la bănuială când sunt fotografiați pe hârtie. Într-o emisiune am putut auzi de la acest menestrel varianta cea mai cutremurătoare a «Mioriței» și niște cântece haiducești cum nu mai aflasem. (...) Scriu cu toată răspunderea că de la Maria Tănase nu am avut o personalitate mai puternică în ce privește comorile noastre folclorice ca acest tânăr și neîntrecut actor din Craiova”.

O parte din concertele sale au cunoscut cenzura vremii. Spectacolul „Pe-un franc poet”, pe versuri de Ion Luca Caragiale, susținut în două rânduri (la Bacău și, în 1981, la București pe Platforma Pipera), a fost interzis de a mai fi reluat. În perioada 1970-1980 și 1980-1990 a jucat în creații de mare profunzime artistică, cum ar fi „Mitică Popescu” de Camil Petrescu, „Filfizonul pedepsit” de John Vanbrugh, „Unchiul Vania” de Anton Cehov sau în „Piticul din grădina de vară”, de Dumitru Radu Popescu.

Chiar înainte de anul 1989, cunoscutul poet Marin Sorescu spunea despre Tudor Gheorghe: „De fiecare dată când îl ascult - și asta se întâmplă des -, Tudor Gheorghe îmi confirmă bănuiala că poezia românească - populară și cultă - poate mișca munții. (...) Problema mea, inhalând prin toți porii melodia ființei sale, este cum să-mi stăpânesc o lacrimă de dragoste, admirație și mândrie că poate exista acest fenomen pe care, vorba lui Grigore Vieru, îmi e mai ușor să-l pup”.

Într-unul din interviurile recente, acordate „Ziarului Lumina”, în contextul pregătirilor pentru ITO 2019, maestrul Tudor Gheorghe spunea: „Timp de cincizeci de ani nu am făcut nici un rabat la seriozitatea profesiei mele. Timp de cincizeci de ani, toate spectacolele mele au avut o demnitate şi niciodată nu m-am plecat către facil. Se spune mereu: asta vrea publicul. Nu, nici pe departe! Publicul este foarte parşiv: îi dai lucruri uşoare, râde, se amuză, pleacă şi te uită. Îi dai lucruri esenţiale, cum am făcut eu, atunci te ţine minte. Este o mare satisfacţie pentru mine să stau la Sala Palatului înainte de spectacol şi să mă uit pe fereastră cum vin, ca la denie”.