Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Fara categorie Semnal editorial Volum de studii apărut în memoria preotului profesor Adrian Gabor

Volum de studii apărut în memoria preotului profesor Adrian Gabor

Un articol de: Diac. Alexandru Briciu - 11 Noi, 2019

La Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I” a apărut de curând volumul „Biserică și Stat: perspective teologice și istorice. Studii în memoria părintelui profesor Adrian Gabor”, coordonat de lect. dr. Vasile-Adrian Carabă, lect. dr. Sebastian-Laurențiu Nazâru și lect. dr. Ionuț-Alexandru Tudorie. Cei trei editori au fost colaboratori apropiați ai profesorului de Istorie Bisericească Universală trecut la cele veșnice în 2 iunie 2017, la vârsta de 57 de ani. Titlul ales amintește de preocuparea părintelui Adrian Gabor pentru „explorarea relațiilor dintre cele două instituții fundamentale ale oricărei societăți creștine: Statul și Biserica”, arată Ionuț-Alexandru Tudorie în Cuvântul înainte al volumului in memoriam.

Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae, Mitropolitul ortodox român al celor două Americi, deschide volumul cu câteva gânduri și amintiri despre colegul său din timpul anilor de studii doctorale de la Strasbourg, Franța: „Dumnezeu a rânduit să îl cheme la ceruri pe părintele profesor Adrian Gabor, lăsând, probabil, o pagină nescrisă în biografia sa pământească. Dar cele scrise vor rămâne în amintirea și prețuirea celor care l-au cunoscut și au apreciat omenia, credința, destoinicia, pregătirea intelectuală și spiritul deschis și fratern al colegului, profesorului, soțului, tatălui și preotului Adrian Gabor”.

Biografia realizată de Vasile-Adrian Carabă pentru „un om în slujba școlii Bisericii sale” constă din mărturii directe ale părintelui Adrian Gabor transmise autorului de-a lungul anilor, coroborate cu amintiri ale familiei și apropiaților (soția Liliana Angela Gabor; frații pr. Titi Gabor și Dorina Radu, născută Gabor; vărul Mircea Profiroiu; colegul pr. Eugen Florea; preotul profesor Gheorghe Banu; prietenul Cătălin Pâslaru).

O mulțime de informații inedite ne întregesc imaginea omului cunoscut de cei mai mulți doar de la catedră sau din amvon. De pildă, numele Gabor este „opera” unui funcționar de primărie de la sfârșitul secolului al 19-lea, care l-a înregistrat pe fiul lui Gheorghe Gabără din comuna Irești, fostul județ Putna, astăzi Vrancea. Gheorghe Gabor, bunicul părintelui Adrian, a fost primul din spița neamului său cu acest nume. În 1975, elevul Adrian Gabor a fost admis la cel mai renumit liceu din Focșani, „Alexandru Ioan Cuza”, profilul matematică-informatică. Participant și laureat la olimpiade, a ajuns corespondent fidel al Gazetei Matematice, unde trimitea nu doar răspunsuri la problemele propuse de colegiul editorial, ci chiar enunțuri și exerciții personale! Cu un veritabil parcurs pascalian, după examenul treptei a II-a de liceu, pe care l-a trecut cu succes în 1977, s-a înscris la Seminarul Teologic Ortodox „Chesarie Episcopul” din Buzău. Decizia unui licean strălucit de a abandona un liceu de prestigiu pentru a se înscrie la „școala de popi” nu a trecut neobservată. O anchetă publicată în Contemporanul din 11 noiembrie 1977, intitulată „În județul Vrancea. Cu ateii despre religie”, tratează tocmai acest caz. Intrat în seminar la maturitate (absolvise deja 10 clase), începând din primele zile ale anului 1980 s-a bucurat de deschiderea vrednicului de pomenire Episcop al Buzăului Antonie Plămădeală. Mărturisea adeseori recunoș­tința pe care o purta ierarhului cărturar care ajungea deseori în mijlocul elevilor, de cele mai multe ori însoțit de oameni de cultură ai vremii, profesori de teologie, călugări îmbunătățiți sau personalități din întreaga lume creștină. Studiile de teologie de la București au coincis cu umbra Securității care l-a urmărit în acei ani de tristă amintire. În 1990 era doctorand al profesorului Emilian Popescu, când a debutat în învățământul teologic: Catedra de Istorie Bisericească Universală la reînființatul Seminar Teologic „Sfântul Apostol Andrei” din Galați i-a fost oferită de Arhiereul-vicar Casian Crăciun al Episcopiei Dunării de Jos. În anul universitar următor și-a început cariera didactică universitară, ca preparator la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, pe care a slujit-o până la moarte. Au urmat studiile doctorale în Franța, la Facultatea de Teologie Catolică a Universității de Științe Umaniste „Marc Bloch” - Strasbourg 2, ca bursier al statului francez. Această bursă, „foarte onorantă financiar”, a reprezentat baza economiilor pentru ridicarea unei biserici din zid în comuna vrânceană Voloșcani. „Încă din copilărie, viața sa a fost împărțită, la propriu, între școală și biserică. Ajuns profesor de teologie, a investit multă energie în înnoirea Facultății de Teologie Ortodoxă din București, dar a știut să pună școala în slujba Bisericii, și asta până în ultima clipă a vieții sale, grăbită de un cumplit accident (2 iunie 2017). Cunoscător ca nimeni altul al legilor statului în materie de educație, cu viziune pedagogică și bun organizator, Adrian Gabor știa cum să pună treburile pe roate în facultate. [...] Cu un acut simț al dreptății, hotărât în acțiunile sale, dar niciodată înverșunat, detestând obediența și falsa pioșenie, dar, ca preot, ascultător și cuviincios, părintele Adrian Gabor era, așa cum corect îl descria teologul și jurnalistul creștin Romeo-Valentin Muscă, un «temperament vulcanic, exploziv în dezbateri, furtunos ca un uragan dezlănțuit când își exprima argumentele [...], mereu dispus la polemici pe temele cele mai diverse, [dar] sincer ca un copil, [și mai ales] lipsit de ură». Între calitățile sale, una, nu foarte des întâlnită astăzi, am remarcat-o de la bun început: omenia. Înainte de orice, era om”, își amintește Vasile-Adrian Carabă în acest portret ce pare encomiastic, dar este atât de aievea.

Corpusul se înscrie în tiparul volumelor comemorative, în care autori specialiști în anumite domenii contribuie cu cercetări de preocupare actuală. O mărturie personală regăsim în marginalia ce însoțește studiul preotului profesor Constantin Coman, care propune un dialog „Între istoria seculară a Bisericii și lectura teologică a istoriei”, temă îndelung dezbătută cu colegul său de-a lungul anilor: „La o întâlnire recentă cu câţiva colegi mai tineri, am rostit cuvintele: Mi-e dor de Adrian Gabor! Mi-a luat-o gura pe dinainte, cum se spune! Mă întreb acum şi mă cercetez dacă într-adevăr vorbele acestea mă exprimă cu adevărat şi cred că răspunsul este pozitiv. Nu avem exerciţiul de a ne cerceta prea adânc fiinţa noastră lăuntrică. Apoi, cred că suntem prea grăbiţi şi nu ne mai acordăm timp să rememorăm, să ne aducem aminte de cei care au plecat dintre noi şi nici să ne fie dor de ei. Cu părintele Adrian Gabor am avut o relaţie «complexă», cum ar spune un rafinat mânuitor al cuvintelor. Eram diferiţi în multe privinţe. Ne-au unit un ideal, o dragoste comună: cea pentru învăţământul teologic, şi o zbatere, o luptă comună: cea pentru însănătoşirea şi reaşezarea acestuia pe un făgaş pozitiv. Mai mult de zece ani am luptat împreună, greşind, foarte probabil, uneori, judecând poate prea mult oamenii şi situaţiile, dând verdicte uneori nemiloase şi procedând în consecinţă, acceptând alteori compromisuri, înfruntând pe mai-marii noştri etc. Dacă, în cele din urmă, zbaterea noastră a fost cu folos, numai Bunul Dumnezeu ştie. Noi am crezut, am sperat, am cheltuit energii, am jertfit timp, familii... Iar părintele Adrian a jertfit cel mai mult dintre noi. Nu mă îndoiesc nici un pic de faptul că sfârşitul lui prematur s-a datorat şi arderii lui intense pe altarul învăţământului teologic universitar. Îi închin cu evlavie şi cu dor aceste gânduri izvorâte tot din zbaterea comună pentru bunul mers al teologiei româneşti”.

Apărută în condiții grafice de excepție, lucrarea își îndeplinește misiunea asumată de a ni-l readuce în memorie pe vrednicul nostru părinte și profesor Adrian Gabor. Prin numele autorilor studiilor, în proporție covârșitoare universitari de anvergură, volumul se înscrie, în formă și conținut, în rândul valoroaselor colecții publicate de prof. dr. Ionel Cândea, directorul prestigioasei Edituri Istros și al Muzeului Brăilei „Carol I”.