Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Interviu „Celulele stem reprezintă o speranţă, dar în prezent sunt doar o iluzie“

„Celulele stem reprezintă o speranţă, dar în prezent sunt doar o iluzie“

Un articol de: Otilia Bălinișteanu - 18 Mai, 2009

De aproape doi ani, în rândul viitoarelor mame din România s-a creat o adevărată „modă“, întreţinută de firmele de profil, în a recolta şi păstra celule stem din cordonul ombilical, la naşterea copilului. Reprezentanţii acestor firme le asigură pe femei că celulele pot fi conservate pe termen nelimitat şi că pot fi utilizate pentru tratarea mai multor tipuri de afecţiuni de care copilul s-ar putea îmbolnăvi la un moment dat. Unii specialişti contrazic aceste argumente, susţinând că celulele stem reprezintă, în prezent, obiect de cercetare în laborator, în vreme ce obstetricienii recomandă mamelor prelevarea de celule, considerând că reprezintă o speranţă care merită orice efort. Despre cât de mic e pasul dintre o cercetare serioasă şi vânzarea de iluzii ne-a vorbit prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România.

În primul rând, domnule profesor, aş vrea să ne explicaţi ce sunt celulele stem, cum pot fi definite?

Ca să vulgarizăm puţin, celulele stem sunt celule nediferenţiate, adică cele care nu au încă un anumit rol şi care se pot diferenţia în orice tip de celulă. De aceea se spune despre ele că sunt omnipotente. Aceste celule sunt embrionare, însă şi după naştere rămân o serie de celule stem, care nu mai sunt, însă, omnipotente, ci doar pluripotente, ceea ce înseamnă că se pot diferenţia în anumite tipuri de celule. De aceea există insistenţa de-a se face cercetările şi tratamentul (dacă se va dovedi că există un asemenea tratament) cu celule stem embrionare, care sunt omnipotente, şi mai puţin cu celule stem pluripotente.

Singurul domeniu în care pot fi utilizate celulele stem pentru terapie este transplantul medular

De ce este atât de controversată cercetarea cu acest tip de celule?

Este un domeniu de cercetare, dar şi unul care ridică mari probleme etice, uneori chiar la limita cu escrocheria. Controversele vin din faptul că embrionul devine nu fiinţă, nu persoană, nu subiect, ci un obiect pe care se fac experimente. În al doilea rând intervine faptul că se creează iluzia, determinată de cercetători şi de mass-media, că aceste celule stem vor fi leacul universal pentru toate bolile. Deja circulă, în opinia publică şi în unele medii medicale mai puţin familiarizate cu acest domeniu, ideea că, în acest moment, 60 de boli, printre care şi bolile neurologice, pot fi tratate cu celule stem. Atenţie, însă! Până acum singurul domeniu în care pot fi utilizate celulele stem pentru terapie este transplantul medular. În rest nu s-a dovedit ştiinţific nimic şi de aceea cei care susţin că pot fi tratate şi alte boli nu sunt decât nişte vânzători de iluzii. Aşa sunt cei din China, unde se duc oamenii şi cheltuiesc mii şi mii de euro pentru asemenea tratamente, pentru care, deocamdată, nu avem nici o dovadă. Se întâmplă cu celulele stem ce s-a întâmplat cu ceva vreme în urmă şi cu terapia genică. Acum 12-14 ani toată lumea spunea că bolile vor fi vindecate prin terapie genică. Ideea a fost lansată pe piaţă fără a avea la bază cercetări serioase de laborator. A trebuit să moară două persoane pentru ca teoria să se întoarcă în laborator, şi de atunci nu s-a mai auzit nimic despre această chestiune. Şi celulele stem, în acest moment, după opinia mea, nu sunt decât o mare iluzie. Reprezintă o speranţă, dar în prezent - doar o iluzie.

România, o piaţă bună pentru firmele de profil

Cât de serioasă este metoda de prelevare a celulelor stem din cordonul ombilical, la naştere, şi păstrarea lor în regim de „private banking“, în acele centre despre care s-a scris atât de mult?

Toate aceste centre au şi o mare conotaţie comercială. Pentru că este „la modă“ să recoltezi celule stem la naştere şi să spui că l-ai protejat pe copil. În primul rând, deocamdată, nu ştim cât trăiesc ele în mediul de conservare şi, în al doilea rând, acele celule, care sunt pluripotente, ar putea fi utilizate doar într-un transplant medular, dar nu ştim dacă ele îşi vor face efectul, cât timp îşi vor face efectul şi pe ce perioadă protejăm acel nou-născut pentru o asemenea boală.

În Europa există mai multe centre în care sunt păstrate celulele stem. Centrele din România colaborează cu celebrul centru din Slovacia. Din câte ştiu, se vor deschide şi în România bănci de celule stem, sub supravegherea Agenţiei Naţionale de Transplant. S-a văzut că România este o piaţă foarte bună şi atunci aceste centre şi-au găsit foarte bine locul. Nu am văzut ca ceea ce se întâmplă la noi, legat de acest subiect, să se întâmple şi în alte ţări.

Cum se procedează totuşi în păstrarea celulelor, pentru că spuneaţi mai devreme că nu se ştie cât pot rezista ele în timp?

Se recurge la metoda crioconservării, dar nu se cunoaşte cât vor putea fi păstrate. Începând această activitate cu doar 7-8 ani în urmă, deocamdată nu ştim decât că celulele stem au rezistat 7-8 ani; n-avem nici o certitudine că ele vor fi viabile şi după 15, 20 sau 50 de ani. Potrivit informaţiilor mele, nici măcar banca de celule stem din Slovacia, cea atât de cunoscută, nu garantează decât 15 ani, deci nu pentru toată viaţa. Să ne-nţelegem bine, ele se pot păstra foarte mult, fără îndoială, dar, în acest moment, garanţia că vor fi eficiente nu poate să o dea nimeni pentru mai mult de 15 ani.

„Mama trebuie să fie informată corect“

Aşadar, aţi recomanda mamelor să recurgă la un asemenea gest, la naşterea copilului?

Poate sunt mai tradiţionalist, dar nu aş recomanda, mai ales la preţurile care există acum, dar, în acelaşi timp, nu poţi să lupţi cu o iluzie. Numai cu un fapt concret poţi. Aşa că, dacă cineva consideră, pentru conştiinţa proprie, că îşi protejează copilul, nu poţi face nimic pentru a-l împiedica. Singurul aspect asupra căruia eu insist este ca mama să fie informată corect, să i se spună ce se poate şi ce nu se poate acoperi cu celulele stem, în aşa fel încât ea să ia decizia în cunoştinţă de cauză. Pentru că, vedeţi, dacă omul vrea să plece la vindecătorul din Insulele Fuji sau din Brazilia, nu poţi să-l opreşti, dar, măcar, poţi să-l informezi corect.

Există în România un cadru legislativ referitor la cercetarea şi tratamentul cu celule stem?

La noi nu există încă o reglementare a cercetării şi a terapiei cu celule stem. Însă, ţările din Uniunea Europeană (UE) au reglementări foarte ferme şi, după cum s-a văzut, cea mai liberală ţară în cercetările pe fiinţa umană, care este Marea Britanie, de-abia acum a autorizat, în anumite condiţii, să se utilizeze, în cercetare, celule stem embrionare.

De unde a pornit „avalanşa“ aceasta a iluziei că totul poate fi tratat prin această metodă?

Totul a pornit, aproape concomitent, şi din America, şi din Europa. În acest moment, în cercetarea ştiinţifică există o competiţie foarte dură. Ceea ce duce chiar la elaborarea unui program de marketing pentru a obţine finanţările pentru continuarea cercetărilor. În această competiţie dură, în care sunt în joc sume mari de bani, se utilizează toate mijloacele şi aceasta este şi raţiunea pentru care orice cercetare trebuie să fie supravegheată de un comitet etic, care să mai pună frână. În al doilea rând, intervine şi dorinţa oamenilor de miracol. Într-o societate secularizată, ştiinţa pare să fie pusă pe post de Dumnezeu. În dorinţa de a avea miracole, şi societatea le primeşte cu braţele deschise. Se spune: „s-a dovedit ştiinţific de către cercetători“. Uităm însă că acei cercetători sunt tot oameni, că au interesele lor şi, să spunem cu o expresie mai plastică, „mulg“ din rezultate ca să iasă cât mai mult, că lansează uneori jumătăţi de adevăruri şi nu adevărul integral, că ei doresc să se afirme şi au şi orgoliu profesional. Încât, Bergson, comparând cu Infernul lui Dante, vorbea despre cele nouă cercuri ale Infernului în cercetarea ştiinţifică, începând de la o cercetare care este fără rezultat şi tu îi dai un rezultat şi terminând cu a modifica rezultatul cercetării numai pentru a obţine un efect pe piaţă.

Celulele stem rămân, fără doar şi poate, un domeniu deschis cercetării. Credeţi că va fi posibil să considerăm, cândva, celulele stem o terapie general valabilă?

50% da, 50% nu. Trebuie să existe prudenţă. Cred că în cercetarea de vârf din domeniul biologiei cam 20-25% dintre cercetători se axează pe acest domeniu, ceea ce înseamnă că este de mare interes, dar, ca întotdeauna, nu trebuie să ne pronunţăm decât în momentul în care avem rezultatele certe. Până acum avem doar ipoteze de lucru, unele confirmate, dar metoda nu poate fi încă utilizată în practică, cu excepţia transplantului medular, dar care se face cu celule pluripotente. Asta a fost dovedit. Mai ales în cazul autogrefei, dar şi în cazul heterogrefei, este o metodă mai rapidă şi mult mai utilă decât metoda clasică.

Ce sunt celulele stem?

Potrivit cercetătorilor, celulele stem sunt acele celule încă nediferenţiate, care au capacitatea de se transforma în diverse tipuri de celule şi, mai apoi, de a forma orice tip de ţesut din corp. Există două tipuri de celule stem: cele embrionare, provenite de la un embrion uman (cu vârsta cuprinsă între 2 zile şi 8-9 săptămâni), care sunt omnipotente, adică se pot transforma în orice tip de celulă, şi cele adulte, care sunt prezente şi după naştere (în cordonul ombilical, spre exemplu), dar care nu mai sunt omnipotente, ci doar pluripotente, având capacitatea de a se diferenţia numai în anumite tipuri de celule.

Având în vedere uriaşul lor potenţial de dezvoltare, celulele stem au devenit una dintre cele mai importante direcţii de cercetare în marile universităţi şi laboratoare ale lumii. Cercetătorii au căutat şi continuă să caute modalităţi de a creşte celule şi implicit de a dezvolta ţesuturi cu importanţă în tratamentul unor boli cu punct de plecare celular, şi apoi de a le transplanta pacienţilor.

Biserica Ortodoxă Română se opune utilizării celulelor stem embrionare

Cercetarea în domeniul celulelor stem a stârnit în rândul specialiştilor în domeniu, dar şi în opinia publică, discuţii contradictorii legate de felul în care se face cercetare pe aceste celule. În fapt, intervine o problemă de etică, deoarece celulele stem embrionare, cele mai potrivite pentru cercetare, se recoltează de la embrioni umani proveniţi din clinicile de fertilizare in vitro, în acest mod embrionul uman devenind nu o fiinţă, ci un cobai.

Din acest punct de vedere, poziţia Bisericii Ortodoxe Române este una fermă, de respingere a utilizării celulelor stem prelevate din embrionii umani. „Există specialişti care cred că pot trata cu celulele stem absolut orice. Este un optimism exagerat. Biserica are rezerve în ceea ce priveşte utilizarea celulelor stem recoltate de la embrioni umani. Şi, din acest punct de vedere, chiar se opune folosirii embrionului uman pentru recoltarea celulelor stem. Dar, nu are nici o reţinere dacă celulele sunt prelevate din orice alt ţesut şi, după ce sunt pregătite în laborator, sunt folosite pentru tratarea anumitor maladii. Se spunea, până acum, că celulele stem prelevate din alte ţesuturi ar putea să ajute la tratarea a doar 70% dintre maladiile care s-ar putea trata cu cele prelevate din embrionul uman. Statisticile cele mai recente arată însă că sunt succese mai mari cu celulele recoltate din alte ţesuturi. Prin urmare, Biserica este împotriva extragerii celulelor stem din embrioni, dar ne bucurăm cu toţii când putem trata anumite maladii folosind celule stem din cu totul alte ţesuturi, salvând, în felul acesta, viaţa umană. La fel de mult, Biserica respinge ideea creării de embrioni umani prin clonare sau folosirea embrionilor rezultaţi în urma avorturilor, pentru astfel de proceduri“, a declarat preotul Vasile Răducă, secretarul Comisiei de Bioetică a Patriarhiei Române.

Recoltarea nu presupune nici un risc

Procedura recoltării celulelor stem din cordonul ombilical a ajuns şi în România, în ultimul an numeroase femei recurgând la această metodă, gândindu-se că astfel şi-ar putea ajuta, în viitor, copiii. Potrivit medicilor care practică acest tip de prelevare, procedura nu comportă nici un efect negativ asupra mamei sau nou-născutului. „Metoda constă în puncţionarea cordonului ombilical, iar printr-un dispozitiv din material plastic sângele este recoltat într-o pungă specială. Ulterior, se introduce o cantitate foarte mică de heparină, un medicament anticoagulant, care are rolul de a preveni coagularea sângelui în timpul transportului, până se depozitează. Operaţia poate fi realizată atât în caz de cezariană, cât şi la naşterea naturală, pentru că nu comportă nişte timpi deosebiţi. Pentru un medic experimentat, durata acestei operaţiuni este de doar 30 de secunde. În acest domeniu nu pot exista cazuri de malpraxis din două motive: în primul rând este, totuşi, o manevră avizată de Agenţia Naţională de Transplant, iar apoi nu este înţepat nici produsul de concepţie (fătul), nici mama, ci doar cordonul ombilical, care oricum se aruncă“, a explicat dr. Nicolae Ioanid, Şeful Clinicii Obstetrică I de la Maternitatea „Cuza-Vodă“ din Iaşi.

Sângele recoltat este păstrat prin criogenare

Recoltarea de sânge din cordonul ombilical este o procedură la care multe dintre mamele cu posibilităţi materiale apelează, gândindu-se la protejarea, mai târziu, a sănătăţii copilului lor. Firmele specializate garantează manipularea corectă a produsului, acest fapt fiind atestat printr-un certificat pe care medicul care a efectuat prelevarea îl primeşte şi care prevede data prelevării, volumul de sânge recoltat, numele clientului şi, foarte important, condiţiile în care sângele a ajuns la bancă, adică dacă este sau nu este contaminat. „De altfel, pacienta plăteşte manevrele şi taxa de depozitare abia când s-a constatat că proba respectă toate condiţiile, din punctul de vedere al băncii care depozitează“, a subliniat dr. Ioanid. Odată efectuată prelevarea, se ia legătura imediat cu firma de curierat rapid, care preia punga de sânge şi o transportă la centrul de depozitare. Pe durata transportului este respectată cu stricteţe temperatura optimă de păstrare.

Sângele astfel prelevat ajunge în centrele de depozitare înfiinţate la Bucureşti şi Cluj (în cazul firmelor care lucrează cu banca din Slovacia). Acolo este păstrat prin criogenare. „Odată congelate, procesele enzimatice din celule sunt blocate. Astfel, celula nu se distruge. Celulele stem au un comportament uşor particular faţă de celelalte tipuri de celule, de asta ele pot fi păstrate mult timp prin criogenare“, a mai explicat doctorul.

În cazul în care copilul de la care au fost prelevate celule stem la naştere are nevoie de acestea, pentru tratarea unei afecţiuni, părinţii iau legătura cu banca în care acestea au fost depozitate. „Există nişte elemente de identificare a celulelor fiecărui pacient, legate de codul numeric personal, data la care au fost recoltate, numele părinţilor. Apoi se urmează o întreagă procedură, sângele este decongelat şi trimis, în condiţii speciale, la clinica în care se va face tratamentul“, a mai spus dr. Nicolae Ioanid.

Tariful aplicat de firma specializată în acest domeniu este de 3.270 de lei, sumă în care intră prelevarea de sânge placentar, transportul, prelucrarea şi examinarea lui. În plus, în fiecare an trebuie achitată o taxă de depozitare, în valoare de 140 de lei.

„Eu zic că-i o speranţă foarte mare“

Specialiştii care practică prelevarea de celule stem consideră metoda „o speranţă“ care merită efortul şi chiar o recomandă viitoarelor mame. Aceştia spun că celulele prelevate din cordonul ombilical, după naştere, au capacitatea de a se transforma în anumite tipuri de ţesuturi, care pot fi utilizate în tratarea anumitor boli, chiar dacă cercetările în acest domeniu sunt încă în derulare. „Fără să fac reclamă, sunt mulţi pacienţi care s-au tratat în China de afecţiuni de tip paraplegii, accidente vasculare. Acolo s-au demonstrat lucrurile astea. E adevărat că domeniul este la început, dar aşa a apărut şi penicilina… În orice tratament, până se demonstrează efectele adverse sau raportul dintre rezultatele pozitive şi cele negative, durează foarte mult. Dar eu zic că-i o speranţă foarte mare. Dacă nu mă înşel, mi se pare că la Târgu Mureş s-a făcut o intervenţie cu administrarea de celule stem la o persoană cu infarct miocardic, ceea ce e un mare succes. România nu are, deocamdată, aparatura necesară, dar altfel, ca tehnici şi ca personal, lucrurile stau bine. Eu chiar cred că se pot rezolva anumite lucruri prin această metodă; chiar dacă ar fi vorba numai de o singură boală, şi tot e important“, a declarat specialistul.