Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Interviu Misiune ortodoxă pe continentul american

Misiune ortodoxă pe continentul american

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Interviu
Un articol de: Ioan Bușagă - 18 Noiembrie 2015

Prezentă pe continentul american de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, Ortodoxia românească a cunoscut o dezvoltare organizată în timpul secolului XX. Astăzi, vocea Ortodoxiei se face auzită în mozaicul de credințe și tradiții ale ideologiilor materialiste și secular-umaniste. Despre modul în care noile „valori” au influenţat misiunea Ortodoxiei în societatea a­me­ricană ne-a vorbit Înalt­preasfinţitul Părinte Nicolae, Arhiepiscopul orto­dox român al celor două Americi.

Înaltpreasfinţia Voastră, sunteţi de peste 13 ani pe continentul american şi cunoaşteţi istoria şi evoluţia misiunii Ortodoxiei aici. Care este specificul mărturisirii ortodoxe în cele două Americi? 

Ortodoxia a fost mărturisită pe continentul american de la sfârșitul secolului al XVIII-lea prin monahii ruși ajunși în Alaska, Sfântul Gherman și grupul lui de misionari. La mijlocul secolului al XIX-lea au fost fondate primele parohii ortodoxe și pe continent, proces ce a luat amploare la sfârșitul secolului și începutul secolului următor datorită valurilor de imigranți sosiți din țările ortodoxe din Europa și Orientul Mijlociu. Anii ’20-’30 ai secolului XX au însemnat fondarea episcopiilor ortodoxe, episcopii în comuniune canonică cu Bisericile-mamă. Un nou val important de imigrare a fost după schimbările de regim politic din 1990 din estul Europei. S-au întemeiat noi parohii pentru noii imigranți, oferindu-le acestora șansa continuării vieții spirituale pe pământ american.
La 25 de ani de la acest ultim val de imigrare, Ortodoxia din America se află într-o situație complicată. Există mai departe preocuparea pentru noi imi­granți, mulți dintre aceștia provenind din Orientul Mijlociu, din cauza tulburărilor din acea zonă, dar și din alte zone ale Europei. Există apoi preocuparea pentru generația copiilor valului de imigranți din anii 1990, integrați acum în sistemul american de învățământ, folosind mai mult limba engleză decât limba părinților lor, expuși, din nefericire, unei societăți tot mai secularizate și materialiste. Pas­torația acestor tineri este una dificilă, dar foarte importantă pentru slujitorii Bisericii Ortodoxe. Copiii și tinerii sunt prezentul Bisericii, iar dacă vom ști să avem grijă de ei, vor fi și viitorul Bisericii. Dar viitorul se clădește acum, în prezent.
Misiunea ortodoxă în America se referă şi la toate celelalte categorii de vârstă, urmașii gene­rațiilor de imigranți din secolul trecut, apoi convertiți la Ortodoxie prin căsătorie sau prin alegere. Putem înțelege din nou că vorbim de o misiune complexă, nu numai prin structura variată a comunităților, ci și prin impactul noilor „valori” impuse societății americane în ultimii ani. Pentru a face față tuturor acestor probleme misionare, dar și pentru a considera unitatea Bisericii dintr-un loc, conform eclesiologiei și rânduielilor canonice ortodoxe, există în SUA o preocupare pentru rezolvarea suprapunerii jurisdicționale actuale a episcopiilor etnice. Această preocupare a confirmat complexitatea situației Ortodoxiei în America vădind tendințe divergente ale misiunii diferitelor jurisdicții ortodoxe, cu referire la problemele deja anunțate.
Cum se manifestă „homo americanus“ la întâlnirea cu Ortodoxia? Putem vorbi despre un reviriment al Ortodoxiei pe pământ american?
Biserica Ortodoxă a păstrat taina, aceea a întâlnirii omului cu Dumnezeu în Biserică, aceea a mijloacelor mântuirii, Sfintele Taine, aceea a rugăciunii autentice. De aceea, există încă mulți americani care descoperă Ortodoxia și o îmbrățișează. Este însă greu de spus dacă putem vorbi de un „reviriment” al Ortodoxiei în America în acest moment. Americanul, confruntat cu societatea pe care am descris-o, are și șansa întâlnirii unui mozaic de credințe și tradiții. Unele dintre ele sunt comode și ușor de acceptat, nu implică asceză și străduință. De aceea, Ortodoxia are încă o misiune importantă de împlinit în America pentru a fi auzită și mărturisită în mod deplin. Cifrele arată că doar o parte dintr-un procent (0.3%) al populației din SUA este ortodoxă, ceva mai mult de un procent în Canada. Vocea Ortodoxiei este încă slabă, neauzită de mulți americani, puțin eficientă în multe situații provocatoare ale societății. Din acest punct de vedere se poate înțelege mai bine necesitatea absolută a unei unități a ortodocșilor din America.
Cum este organizată Arhiepiscopia Ortodoxă Română în cele două Americi?
Arhiepiscopia Ortodoxă Română din cele două Americi cuprinde în momentul de faţă 60 de parohii, misiuni, mănăstiri, incluzând un Centru eparhial, organizat şi ca parohie la Chicago. Împărţirea parohiilor este următoarea: 28 de parohii și misiuni şi două mănăstiri în SUA, 26 de parohii și misiuni şi două mănăstiri în Canada, o parohie în Venezuela, o misiune în Argentina. Ne bucurăm să constatăm maturizarea parohiilor noastre din SUA și Canada. Multe dintre cele constituite după anii 1990 au acum propriile locașuri de închinare și dependințele necesare pentru activitățile parohiei (sală socială, săli de clasă). Alte parohii au planuri pentru a parcurge acești pași ai maturizării.
Ceea ce am încercat să împlinim în ultimii ani în toate parohiile au fost programele catehetice pentru copii, tineri și adulți. Există o grijă deosebită pentru educația copiilor prin Departamentul de educație religioasă al arhiepiscopiei. Acest departament a organizat şcolile de duminică din parohii, cu programe analitice și îndrumări pentru profesorii de religie. Apoi, olimpiada de religie și tabere pentru copii și tineri. De mare ajutor în organizarea acestor activități pentru copii și tineri este organizația doamnelor din arhiepiscopie (AROLA). Această organizație a devenit foarte activă în ultimii ani și prin implicarea în proiecte de asistență socială (proiectul „Nu sunteți singuri”, bursa „Sfânta Ecaterina” etc.). La Chicago există Asociația creștină de caritate „Sfânta Parascheva”, care are deja o activitate importantă cu referire la orfelinate și cazuri sociale din România.
Mai departe, misiunea noastră se referă la credincioșii adulți de toate categoriile de vârstă, profesie și acomodare în America. Ne putem referi aici la șomeri sau persoane în vârstă, la credincioși singuri sau cu familie numeroasă și probleme delicate. Toți aceștia fac parte din misiunea noastră și ne străduim să le fim aproape. O misiune delicată și tot mai importantă în ultimii ani este pastorația credincioșilor cu probleme psihice. Știm că depresia este boala acestui timp al istoriei, dar în America problemele de neadaptabilitate la societate duc la serioase tulburări. Este o misiune foarte complicată, pe care încercăm să o învățăm și cu referire la sistemul de legi din țările unde arhiepiscopia își împlinește responsabilitatea.

Păstoriţi într-o societate diferită şi complexă faţă de ţara noastră din punctul de vedere al mentalităţilor religioase, culturale, economice. Care sunt provocările cu care se confruntă Ortodoxia peste ocean?
Cred că este bine-cunoscută problema deja amintită a „valorilor” ce sunt impuse societății americane. Această tendință este tot mai vizibilă și cuprinde tot mai multe domenii ale vieții sociale în America. Ceea ce nu putea fi acceptat acum câțiva ani a devenit o regulă impusă prin votul câtorva judecători. Există discuții aprinse privind modul în care Bisericile vor fi afectate de această „modă”. Pentru orice slujitor al Bisericii Ortodoxe trebuie să fie un semnal de alarmă asupra modului cum ne apărăm și ne mărturisim credința. Devenind generalizată în societatea postmodernă în care trăim, această „modă” influențează educația copiilor și a tinerilor, moravurile și comportamentul social. Mai mult ca oricând înțelegem că creștinismul nu este o doctrină, o colecție de învățături, un trend al vremii, ci creștinul trebuie să se comporte în această lume ca și când nu ar fi din lume.
„Moda” amintită este recentă, dar secularizarea și materialismul sunt vechi în America. În unele orașe mari de pe continentul nord-american vedem biserici transformate în apartamente sau clădiri publice, dovadă a izgonirii lui Dumnezeu din societate, a pierderii simțului sacrului și a respectului pentru valori și tradiții.

Cele mai multe dintre aceste provocări ale postmodernităţii influenţează direct familia creştină. Cum poate rezista o familie cu principii creștine în faţa ideologiilor seculariste şi marxiste de azi, cât şi a altor provocări, precum divorţul?
Relativismul moral este o altă caracteristică a societății americane. Preocuparea pentru carieră și viață socială primează în fața celei pentru familie și copii. Se adaugă teama de eșec în căsătorie și acestea duc la amânarea sau chiar refuzul întemeierii unei familii. „Moda” amintită adaugă o notă negativă la înțelegerea creștină a familiei. Ca și problema divorțului.
Constatăm cu durere că aceste trăsături ale societății sunt prezente și în parohii, căci doar trăim încă în lume. Este o preocupare majoră a Bisericii Ortodoxe de pe continentul american în gene­ral, a arhiepiscopiei noastre în special, pentru educarea tinerilor spre a înțelege sensul căsătoriei și al familiei creștine. Este responsabilitatea primordială pe care o avem pentru a ne împlini misiunea, nu numai pentru generațiile de imigranți, dar și pentru urmașii lor. Ridicăm biserici pentru veșnicie, astfel că nu putem să nu ne asumăm această complicată responsabilitate.
Mai departe, tinerii trebuie să fie educați pentru a aduce pe lume copii și a-i crește în credința creștină. De aceea, am vorbit mai sus de această preocupare accentuată a arhiepiscopiei noastre pentru copii și tineri. Dăm slavă lui Dumnezeu căci avem multe familii tinere cu copii în parohiile noastre. Pentru educația lor, pentru păstrarea lor în Biserică se cuvine să ne străduim până la jertfă pentru câștigarea oricărui suflet și a oricărei familii. Orice proiect al parohiilor trebuie să se refere la această misiune. Căci, dacă clădim biserică, avem nevoie să clădim și săli de clasă. Și să le clădim acum, căci anii petrecuți în provizorat într-un spațiu închiriat poate să ne ducă la pierderea uneia sau mai multor generații de copii. Cu aceste gânduri și cu dorința de a ne arăta vrednici slujitori, Îl rugăm pe Hristos Domnul să binecuvânteze și să întărească misiunea arhiepiscopiei noastre în America.