Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Interviu Pandemia de gripă poate izbucni oricând

Pandemia de gripă poate izbucni oricând

Un articol de: Otilia Bălinișteanu - 17 Noiembrie 2007

Pe tot parcursul acestui an, organismele internaţionale şi naţionale de specialitate au emis avertizări în legătură cu iminenţa producerii unei pandemii de gripă, cu urmări catastrofale asupra omenirii. Epidemiologii susţin că o astfel de epidemie extinsă la nivelul tuturor ţărilor şi regiunilor lumii apare la un interval de 30-50 de ani şi că în momentul de faţă perioada este cu mult depăşită. Ce sunt tulpinile de virus gripal, cât de mult ajută vaccinarea şi cât poate fi protejată populaţia în cazul unei pandemii? La toate aceste întrebări ne-a răspuns prof. univ. dr. Doina Azoicăi, şefa Disciplinei de Epidemiologie din cadrul UMF Iaşi.

Ce sunt şi cum se manifestă virusurile?

Trăim într-un ecosistem, în care, pe lângă noi, există şi microorganismele, nişte structuri biologic active care pot să genereze diverse afecţiuni, atât la om, cât şi la animale. Dintre microorganismele care determină îmbolnăviri la om avem bacteriile, virusurile, paraziţii. Important este că aceste orga nisme, chiar dacă sunt mult mai mici decât organismul uman şi uneori chiar invizibile, pot să determine catastrofe mult mai mari decât poate provoca omul însuşi. Au o structură foarte complexă, au o capacitate extraordinară de supravieţuire şi mecanisme intime de a se apăra şi de a agresa macroorganismele. De aceea, chiar dacă sunt foarte mici, sunt dotate cu sisteme perfecţionate de supravieţuire şi, ca orice structură primitivă în esenţă, sunt foarte agresive. Şi pentru că vorbeam de afecţiunile pe care le pot provoca virusurile, acestea pot fi de tip respirator, deficienţe imunologice (HIV). În momentul în care aceste microorganisme se adaptează pentru a genera boala la om, ele nu sunt patogene şi pentru alte specii. Spun acest lucru pentru că virusul gripal, spre exemplu, odată acomodat în schimb în organismul unei păsări, poate deveni, ulterior, agresiv pentru organismul uman şi poate genera pandemii.

Cum acţionează virusul gripal asupra omului?

Practic, fiecare vine cu „armata“ lui. Virusul vine cu sistemul său enzimatic, cu structura proteică, cu genele care pot să suporte diverse modificări ca să invadeze organismul uman, iar acesta declanşează mecanismele de apărare specifice sau nespecifice pentru a contracara agresiunea. În momentul în care organismul uman reuşeşte, prin capacitatea sa de apărare, să limiteze agresiunea, boala poate să aibă o manifestare cel mult atipică, iar individul aproape nici să un ştie că a făcut infecţia, sau să facă o manifestare clinică mai puţin zgomotoasă şi să se vindece. Odată vindecat, se imunizează faţă de acea agresiune. Atunci însă când virusul reuşeşte să depăşească barierele de apărare ale organismului uman, apar forme grave de boală şi chiar decesul. Deci, din acest conflict între structurile virale şi organismul uman cu sistemul său de apărare, rezultă o boală inaparentă, una uşoară, o formă gravă sau organismul uman reuşeşte să se apere încă de la poarta de intrare. Aceste mecanisme au apărut odată cu viaţa pe pământ şi există un echilibru, pentru că altfel s-ar produce un dezastru. Organismul uman nu poate trăi fără microorganisme şi nici invers nu se poate. Noi nu putem face decât să prognozăm atunci când ar exista o astfel de agresiune şi să încercăm să ajutăm organismul să se apere suplementar faţă de mecanismele acestea înnăscute.

Ajutorul acesta suplimentar vine prin vaccinare?

Ajutorul constă în mai multe metode, pe care medicul le recomandă, în funcţie de particularitatea fiecărui individ. În primul rând, există mijloace nespecifice de apărare. În timpul iernii, organismul uman îşi mai pierde din capacitatea de apărare, din cauza condiţiilor climatice, a condiţiilor de alimentaţie, cu mai puţine fructe şi legume, mai puţină expunere la soare şi atunci există mijloacele de apărare: o îmbrăcăminte adecvată, o alimentaţie bogată în proteine şi vitamine, acestea din urmă de preferat din fructe, dar şi din preparate sintetice, atunci când altfel nu este posibil, evitarea aglomeraţiei, pentru a nu veni în contact direct cu un posibil agent patogen. De asemenea, în momentul în care se prognozează că există posibilitatea declanşării unei epidemii, se fac nişte precizări anume, pentru ca în colectivitate, dacă există cineva bolnav, să fie izolat. Acestea sunt mijloacele nespecifice, generale, de apărare. Pe lângă acestea, există mijloacele de apărare specifice, adică prin vaccinare. Preparatele vaccinale, care sunt nişte pseudovirusuri, nişte componente care seamănă cu cele virale, dar care nu au agresivitate, nu au patogenitate, se introduc în organism şi generează din partea acestuia un răspuns imun, ca şi cum s-ar întâlni cu virusul însuşi.

Vaccinul antigripal, un pseudovirus care generează imunitate

Practic, cum procedează specialiştii de la Institutul Cantacuzino în prepararea vaccinurilor antigripale?

Este un mecanism foarte complex. Orice microorganism are nişte structuri proteice, care sunt genetic determinate. Atunci când proteinele se cuplează într-o anumită manieră, ele generează structuri imunogene, dar nu reactogene sau patogene. Dacă se cuplează într-o manieră diferită, sigur pot să inducă boala. Deci, din această structură extrem de complexă a virusului, prin tehnologii speciale, se îndepărtează componentele care pot să agreseze şi să inducă mecanismul de îmbolnăvire şi se folosesc numai structurile care sunt utile pentru stimularea răspunsului imun.

Cât de mult diferă structura vaccinului de la un an la altul?

Există peste 200 de virusuri care agresează organismul uman şi pot duce la infecţii respiratorii. Printre acestea, există şi virusurile gripale, mai inteligente, pentru că se pot modifica genetic, astfel încât să nu mai semene cu cel care a circulat anul trecut. Din cauza modificărilor minore sau majore ale virusului, în scopul adaptării şi supravieţuirii, organismul uman le percepe ca pe nişte structuri noi. Dacă organismul s-ar întâlni în fiecare an cu aceeaşi structură, ar fi deja pregătit, cu anticorpii formaţi prin vaccinare. Aşadar, o cât de mică modificare la nivelul virusului poate determina îmbolnăvirea. De aceea, în fiecare an se cercetează din timp ce structură de virus gripal va fi în circulaţie şi se prepară acel vaccin care să fie identic ca structură cu posibilul virus, în aşa fel încât organismul uman să fie perfect acoperit, indiferent de structura care intră în circulaţie. Aşadar, anual trebuie să avem un preparat vaccinal, dar nu anual există riscul unei epidemii sau pandemii.

Când apare acest risc?

În momentul în care virusul îşi schimbă complet configuraţia, atunci se produce o variaţie majoră. Abia atunci există riscul unei pandemii.

Preşedintele şi militarii trebuie vaccinaţi obligatoriu

Este recomandată vaccinarea tuturor sau doar a persoanelor mai expuse?

În principiu, vaccinul este doar un ajutor al sistemului imun; nu este un panaceu. El nu trebuie dat la toată lumea şi nu salvează de toate bolile. De aceea, unii interpretează greşit: „M-am vaccinat antigripal şi totuşi am făcut gripă“. Nu toate infecţiile acute respiratorii sunt gripă. Pentru că, vă spuneam, sunt peste 200 de virusuri care nu au nici o legătură cu virusul gripal; sunt o identitate separată şi pot da doar manifestări care seamănă cu gripa. Virusul gripal este însă unul dintre cele mai agresive, care poate da manifestări severe mai ales anumitor organisme. Atunci când organismul uman este debilitat din diverse motive, în cazul copiilor, al vârstnicilor, al persoanelor în anumite situaţii fiziologice, spre exemplu gravida în trimestrele doi şi trei, când prezintă risc de îmbolnăvire, mama care alăptează, când sistemul imun nu răspunde adecvat la o agresiune virală este recomandată vaccinarea.

O altă categorie foarte importantă care trebuie să primească obligatoriu vaccinul sunt bolnavii cronic, indiferent de vârstă, deoarece infecţia gripală poate provoca dezechilibre în cadrul bolii de bază.

De asemenea, a treia categorie cu obligativitate de vaccinare o constituie persoanele sănătoase, care, prin specificul meseriei lor, sunt expuse în mod particular la infecţii: personalul din învăţământ, personalul sanitar. Nu în ultimul rând trebuie să fie vaccinate persoanele foarte importante, care, prin statutul meseriei lor, în cazul unei îmbolnăviri cu gripă, ar duce la dezechilibre în sânul comunităţii: cei cu responsabilităţi la nivel politic, preşedintele, autorităţile din administraţia locală şi judeţeană, directorii de bănci, dar şi militarii.

De când se face vaccinare antigripală în România?

Se face de foarte mult timp, din momentul înfiinţării Institutului Cantacuzino în România. Adică, mai precis de prin anii â30 ai secolului trecut. Institutul nostru a fost un pivot în Balcani în ceea ce priveşte obţinerea de preparate vaccinale şi în controlul afecţiunilor epidemice. A realizat, spre exemplu, ţinerea sub control a febrei tifoide în Balcani, a holerei, a malariei. Sigur, ideea programelor de sănătate a intrat în vigoare abia în momentul în care s-a constatat că aceste boli pun în pericol viaţa comunităţii şi când s-a estimat că populaţia nu poate să-şi asigure singură aceste vaccinuri care să protejeze sănătatea.

În trecut, nici nu erau atât de multe vaccinuri ca acum, dar se făceau în doze care să acopere nevoile populaţiei, pentru că existau riscuri majore de epidemii: de tifos exantematic, de holeră, de malarie. Erau foarte scump de produs, dar se administrau tot gratuit populaţiei. Atunci, ca şi acum, o mare contribuţie avea Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), care susţinea campaniile de vaccinare.

Denumirile tulpinilor se dau după primul focar depistat

De unde provin denumirile acestea ale tulpinilor de virus gripal?

Întotdeauna în preparatul vaccinal sunt tulpini cu anumite denumiri, care provin de la denumirea zonei de unde a fost izolat prima dată virusul. Spre exemplu, a apărut un mic focar de infecţie cu virus gripal în Noua Caledonie, s-au recoltat probe, s-a trimis la Laboratorul de Referinţă al OMS de la Londra, s-a izolat virusul şi s-a spus că în sezonul respectiv primele tulpini izolate au fost în Noua Caledonie sau, anul acesta, în insulele Sollomon şi tulpina a primit această denumire.

Spuneaţi că există mai multe tipuri de virusuri gripale. Care a fost cel mai periculos de până acum?

Cele mai periculoase sunt tulpinile pandemice, care intră în circulaţie ca nişte structuri absolut noi, în urma reconfigurării virusului gripal. Toate pandemiile au gradul lor de gravitate, deoarece pot să genereze foarte multe decese. Sigur, că pandemiile care au fost în anii 1600, 1700, 1800 nu se compară cu cele contemporane. Pentru că dacă atunci populaţia nu putea fi bine monitorizată, bine îngrijită, bine profilactizată şi se murea într-un număr extraordinar de mare, acum situaţia s-a schimbat, ca urmare a multitudinii de posibilităţi de protecţie, nu pentru că virsul ar fi mai puţin agresiv. Pandemiile sunt extrem de severe dacă nu se iau măsuri.

Cea mai devastatoare pandemie, cea de „gripă spaniolă“

Se vorbeşte foarte mult de ultima pandemie de gripă, „gripa spaniolă“. Ce s-a întâmplat atunci?

În 1918-1919 s-a înregistrat o pandemie importantă, care a luat denumirea de „gripa spaniolă“, cu toate că primele cazuri de îmbolnăvire nu au fost în Spania. De fapt, aceste cazuri din Spania au fost generate de nişte soldaţi americani, care aveau misiuni armate acolo; s-au îmbolnăvit în ţara lor de origine, au generat îmbolnăviri şi s-a contaminat populaţia spaniolă. Afecţiunea s-a extins în toată Europa şi în Statele Unite. A fost important afectată şi România. Atunci au murit tot atâţia oameni câţi au murit în cel de-al Doilea Război Mondial (câteva zeci de milioane de morţi). S-au luat măsuri de prevenţie, însă mult mai limitate. Era în 1918, imediat după război, când posibilităţile de vaccinare erau mult mai limitate, se făceau primele descoperiri în legătură cu vaccinurile. Au mai fost pandemii şi în 1957, şi în 1968, dar lumea era deja pregătită şi aproape că nu s-a auzit de ele.

Există deja un vaccin pentru următoarea pandemie de gripă

Cât de pregătită este acum lumea medicală pentru lupta cu o eventuală pandemie?

Acum ştim enorm despre virusurile gripale, dovada faptului că deja este preparat un vaccin ca pentru următoarea pandemie de gripă, însă mai sunt nişte imposibilităţi tehnice ca să se facă doze vaccinale pentru toată omenirea. Şi-atunci încă nu este plasat acest vaccin, dar se cunoaşte faptul că cine se vaccínează pentru gripa sezonieră are o anumită protecţie.

Unde este produs acest vaccin?

Vaccinurile sunt produse de diverse companii, în institute de cercetare, iar Institutul Pasteur a avut o contribuţie importantă în descoperirea lor. Ele sunt preluate, pregătite şi perfecţionate de anumite companii. Ca şi la medicamente, şi în cazul vaccinurilor, pe lângă acea structură nepatogenă, antigenică a virusului, există şi un adjuvant, nişte excipienţi care să poată face vaccinul să fie metabolizat de organism, să intre în circulaţie şi să creeze reacţia imună. De obicei, aceşti adjuvanţi potenţează răspunsul imun. Când se prepară structura antigenică, se ia din virusul gripal sălbatic, iar acesta se ia de la organismele care fac această gripă, respectiv de la păsări, aşadar virusul aviar, pentru că s-a constatat că în foarte puţine cazuri virsul uman produce moartea. Aceasta este preparată, iar cultivarea şi multiplicarea virusului se face pe un mediu, iar mediul nu este altceva decât oul embrionar. Şi acest virus pandemigen, care este extrem de agresiv în momentul de faţă, distruge mediul de cultură. Asta este problema tehnică de care vorbeam, la momentul de faţă, imposibilitatea care nu permite fabricarea vaccinului pentru întreaga omenire. Noi nu suntem într-un impas ştiinţific, ci în unul tehnic.

„Ne putem aştepta oricând la o pandemie“

Se vorbeşte tot mai mult despre iminenţa unei pandemii de gripă. Care este probabilitatea declanşării acesteia în următorii ani?

Probabilitatea este foarte mare, pentru că aceste virusuri forţează bariera de apărare umană, se adaptează. Până acum se ştia că la 30 de ani poate să apară o variaţie antigenică majoră. În momentul de faţă nu se poate spune că variaţia aceasta poate să apară la 30 de ani; ea poate să apară şi la 50 de ani, dar deja suntem la un interval foarte mare de ultima astfel de variaţie. Faptul că au apărut aceste tulpini de virus gripal aviar, care determinau numai îmbolnăvirea la păsări şi care au forţat baiera de specie, s-au adaptat la organismul uman şi au determinat îmbolnăviri specific umane, devenind o tulpină umană complet nouă, este semnalul că în următorii ani ne putem oricând aştepta la o pandemie. De aceea, de când au apărut primele cazuri, între anii 1997-1999, de gripă umană produsă de un virus de tip pandemigen, s-a anunţat că suntem în pragul unei pandemii. De ce nu a apărut încă? Pentru că s-au luat măsuri extrem de drastice la nivelul unor naţiuni. Au fost sacrificate practic toate păsările şi s-a limitat circulaţia persoanelor care veneau din zonele respective. Deci, n-am avut pandemie până acum nu pentru că nu ar exista suportul, ci pentru că măsurile care s-au luat au blocat extinderea bolii. Dar este oricând posibil. De aceea, există şi o alertă mondială în acest sens. S-a şi realizat un sistem de urmărire prin satelit a migraţiei păsărilor, tocmai pentru a se sesiza din timp unde există anumite focare de gripă aviară, ca să fie protejată populaţia umană.

Există previziuni asupra consecinţelor unei pandemii?

Previziunile se fac în funcţie de pericol şi de capacitatea noastră de răspuns. Dacă această capacitate va fi foarte promptă, sigur că prognoza să fie foate multe pierderi de vieţi omeneşti este foarte mică. Dacă, însă, capacitatea noastră de răspuns va fi redusă de diverse alte incoveniente, de natură tehnică, politică, economică şi consecinţele vor fi mult mai grave.

Dicţionar de termeni

Virusuri - agenţi patogeni, invizibili cu microscopul obişnuit, care se reproduc numai în interiorul celulelor vii şi care provoacă diverse boli infecţioase. Unul dintre cele mai cunoscute virusuri este cel gripal.

Gripa - boală infecţioasă şi contagioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamaţia căilor respiratorii superioare, dureri musculare şi de cap.

Epidemie - extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate sau regiune.

Pandemie - epidemie răspândită pe teritorii foarte întinse într-o ţară, în mai multe ţări sau continente; boală care atacă aproape toată populaţia unei regiuni, a unei ţări.

Imunitate - capacitatea înnăscută sau dobândită a unui organism de a rezista în faţa anumitor boli infecţioase.

Vaccin - preparat medical care conţine anumiţi viruşi atenuaţi, care se administrează prin injecţii sau pe cale orală, astfel încât să se creeze imunitate împotriva unor boli infecţioase severe.