Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Editorial Civilizaţia bizantină

Civilizaţia bizantină

Galerie foto (1) Editorial
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 02 Aug, 2020

În istoria umanităţii, una dintre cele mai măreţe civilizaţii este cea bizantină. Ea s-a constituit ca o sinteză a tuturor elementelor culturale din civilizaţiile care au marcat în Antichitate spaţiul mediteranean. Pentru noi, românii, această civilizaţie a reprezentat suportul de rezistenţă în faţa perico­lului pierderii identităţii religioase şi a originilor romane, deoarece Bizanţul a continuat Roma ca „noua Romă” de pe Bosfor, în oraşul Sfântului Constantin cel Mare, timp de un mileniu.

Astfel a dăinuit cultura născută în arealul de gândire al civilizației greco-romane și în spațiul mediteranean al Pax Romana, numită creștină. Este civilizația în care trăim astăzi, izvorâtă din cuvântul Evangheliei Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, împletită cu elemente iudaice și greco-romane, la care se adaugă și contextul influențelor culturilor locale. Aşa s-a născut civilizația euro-atlantică de astăzi, care are la bază creștinismul. Forța acestei civilizații bimilenare stă în credința creștină a celor care împărtășesc aceste valori.

Imperiul Roman a dispărut din istorie din cauza pierderii moralității și a religiozității clasei conducătoare din apusul Europei, însă în Răsărit romanitatea a supraviețuit încă 1.000 de ani în jurul Constantinopolului, oraşul construit de Sfântul Constantin cel Mare, care a avut în centru edificiile creștine și moralitatea și spiritualitatea religiei creștine. Astfel, Imperiul Roman păgân s-a metamorfozat sub chipul Imperiului Bizantin creștin, în jurul noii Rome, Constantinopolul. Din punct de vedere cronologic, Bizanţul a succedat Imperiului Roman, deschizând o eră nouă.

Chiar dacă în structura sa a păstrat o serie de norme ce au susţinut edificiul imperial roman, evoluţia sa ulterioară ne descoperă o direcţie diferită. Rolul Imperiului Bizantin în istoria europeană şi a poporului român nu poate fi neglijat, chiar dacă mulţi îl trec uneori cu vederea. De fapt, întreaga istorie a creştinismului din momentul în care a devenit religie liberă s-a desfăşurat în cadrul acestui imperiu. Aici s-a dezvoltat civilizaţia bizantină, cu un profund accent pe păstrarea Ortodoxiei, lucru manifestat prin faptul că împăraţii Constantinopolului au fost cei care au convocat cele şapte Sinoade Ecumenice.

Imperiul Bizantin, pe întreg parcursul existenţei sale, a fost un stat creştin şi principalul apărător al Sfintei Cruci în faţa tuturor invaziilor barbare venite atât din Asia, cât şi din Africa sau nordul şi estul Europei.

Unul dintre cei mai reprezentativi bazilei ai Constantinopolului pentru civilizaţia bizantină este cel pe care îl sărbătorim astăzi în Biserica Ortodoxă: Binecredinciosul Împărat Iustinian cel Mare. De la el avem monumentul ilustrativ pentru civilizaţia bizantină, Biserica „Sfânta Sofia” din Constantinopol. Ea a fost construită între anii 532 și 537 sub supravegherea împăratului şi a rămas în această formă până în zilele noastre. Binecredinciosul Împărat Iustinian cel Mare, la finalizarea acestei bazilici impresionante şi astăzi, a spus: „Slavă lui Dumnezeu, Care m-a ajutat să săvârșesc o astfel de lucrare! Solomon, te-am învins!”