Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Biserica - centrul cultului creştin

Biserica - centrul cultului creştin

Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 07 Iul, 2020

Biserica, locaş de rugăciune, numită «casa lui Dumnezeu», este locul comunităţii parohiale, în care se îmbisericesc creştinii dintr-o anumită zonă geografică. În biserica de cimitir se fac slujbele de pomenire a morţilor; în biserica mănăstirească se îmbisericesc călugării dintr-o mănăstire, iar catedralele sunt locaşurile în care află scaunul arhieresc al chiriarhului unei eparhii. Ca locaş de cult, biserica este locul sacru în care Se preamăreşte Dumnezeu, se săvârşeşte Sfânta Liturghie şi în care se adună credincioşii spre a se împărtăşi din darurile şi adevărurile mântuirii, prin slujirile rânduite.

Biserica este locaş de cult, spațiul unde omul credincios vine să se întâlnească cu Dumnezeu. Arhitectura ei se constituie, se urzește ca obiect de artă, urmărind însă, în primul rând, să satisfacă cerința fundamentală de a fi Casă a lui Dumnezeu și a comunității. O biserică se proiectează și se construiește pentru o comunitate anume, cu elanul ei religios specific, iar pictura bisericească, precum şi toate celelalte elemente artistice din ea, respectiv sculptura în lemn și piatră, textilele și metalul, depind de arhitectură și, împreună, de cultul religios, de rugăciunea comunității, prezentă în biserică, în sinaxă liturgică.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ne spune că pictura bisericească „este o expresie vizuală liturgică a mărturisirii credinței Bisericii în Fiul lui Dumnezeu întrupat, Iisus Hristos, Mântuitorul lumii”. Biserica este centrul de cult al unei comunităţi creştine, iar, în tradiţia ortodoxă, ea este întotdeauna orientată cu Altarul spre răsărit și poate avea fie formă de cruce (stil bizantin), fie de navă. Altarul este partea de răsărit a locaşului de cult și rezervat slujitorilor (episcopi, preoți, diaconi), având în mijloc Sfânta Masă, în stânga Proscomidiarul, iar în dreapta, diaconiconul, unde se păstrează veșmintele, vasele și obiectele liturgice. 

Naosul formează partea centrală a bisericii și este despărțit de Altar prin catapeteasmă. Pronaosul este despărțit de naos printr-un zid sau prin niște stâlpi. Când pronaosul a fost integrat cultului, a apărut pridvorul, care i-a luat locul funcțional.