Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Cuvioşii, oameni ai sfinţeniei

Cuvioşii, oameni ai sfinţeniei

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 15 Ian, 2020

Sfinţii sunt persoane iubitoare de desăvârşire, pentru că tot ceea ce gândesc, vorbesc şi fac se raportează la voinţa lui Dumnezeu şi la învăţătura Bisericii, nu la principii şi raţionamente omeneşti, urmărind în permanenţă binele celorlalţi oameni şi înduhovnicirea întregii creaţii. 

Sfinţii ne sunt pilde nouă peste timp, permanent contemporani, pentru că toți vorbesc același limbaj, limbajul vieții duhovnicești. De la ei învățăm statornicia în credință, curăția vieții şi durerea inimii pentru întreaga lume. De aceea este foarte important să le cunoaștem viaţa şi să le urmăm exemplul. Ei sunt oameni ai sfinţeniei, ai credinţei şi ai urmării necondiţionate a cuvintelor Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sfinţii sunt eroii iubirii divine. Ei reprezintă modelul creştinului care a atins obiectivul existenţei sale în lumea aceasta, şi anume mântuirea.

Între sfinţi, un loc aparte îl au cuvioşii şi monahii care s-au nevoit în pustiu, în munţi, în peşteri, în crăpăturile pământului şi s-au rugat pentru mântuirea lor şi a semeniilor. Imperativul nevoinţei este expresia autentică a spiritualităţii creştine şi s-a manifestat încă din timpurile apostolice în felurite moduri, scoțând la iveală fie harismele personale ale unor credincioşi, fie căutările mai înalte de desăvârşire.

Studiind vieţile cuvioşilor, înţelegem că monahismul a fost şi este una dintre realităţile tainice ale vieţii pământeşti. Este calea duhovnicească a credinciosului pentru a trăi pe deplin urmarea lui Hristos. Privit în perspectivă istorică, monahismul s-a manifestat întotdeauna ca o realitate complexă, cu implicații binefăcătoare sub toate aspectele vieții creștine. Dar înainte de a se afirma în istorie şi de a schimba în multe cazuri faţa lumii, chemarea spre monahism a schimbat mai întâi inima şi viețuirea multor oameni, cum este şi cazul marilor cuvioşi. 

Citeşte mai multe despre:   monah