Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Opera de răscumpărare este nedespărţită de prezenţa şi lucrarea lui Hristos

Opera de răscumpărare este nedespărţită de prezenţa şi lucrarea lui Hristos

Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 22 Iul, 2020

Revelaţia dumnezeiască cuprinsă în Noul Testament se identifică cu Persoana lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat pentru mântuirea noastră, iar cunoaşterea lui Dumnezeu prin revelaţia naturală, ca şi creaţia însăşi, nu are caracter autonom, ci teonom, fiindcă este luminată de Cuvântul Tatălui prin Duhul Sfânt. De aceea, în centrul teologiei ortodoxe stă Persoana divino-umană a Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Formularea dogmatică a teologiei hristologice s-a făcut la Sinoadele Ecumenice. Ele au exprimat într-o formulare concisă înfăţişarea evanghelică şi vie a Persoanei divino-umane a lui Hristos. Primul şi al doilea Sinod Ecumenic de la Niceea (325) şi Constantinopol (381) au preluat mărturisirea baptismală a Bisericii din Ierusalim şi au stabilit textul ei definitiv referitor la Domnul nostru Iisus Hristos în forma Simbolului niceo-constantinopolitan, care mărturiseşte despre El, mai întâi, că este Fiul lui Dumnezeu Unul-Născut, de o fiinţă cu Tatăl, Care S-a născut din Tatăl înainte de veci, şi că S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om. Sinodul al 4-lea Ecumenic, de la Calcedon (451), dezvoltă această mărturisire despre Hristos, declarând că Iisus Hristos este Unul şi Acelaşi Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, cu suflet raţional şi cu trup, de o fiinţă cu Tatăl după dumnezeire şi de o fiinţă cu noi după omenitate; întru toate asemenea nouă, în afară de păcat; înainte de veci născut din Tatăl, după dumnezeire, iar în zilele din urmă din Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, după omenitate; cunoscut în două firi în chip neamestecat, neschimbat, neîmpărţit, nedespărţit, deosebirea firilor nefiind nicidecum desfiinţată din cauza unirii, ci păstrându-se mai degrabă însuşirea fiecărei firi şi convergenţa lor într-o persoană şi într-un ipostas. Aceste adevăruri de credinţă mărturisesc că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, iar întreaga Sa activitate mesianică reprezintă opera de mântuire a neamului omenesc.

În opera Sa mântuitoare este prezentă şi Persoana Sa. Opera de răscumpărare este nedespărţită de prezenţa şi lucrarea lui Hristos Însuşi, Cuvântul întrupat. Datorită legăturii indisolubile între opera de răscumpărare şi Persoana Mântuitorului Hristos, întreaga Sfântă Treime este prezentă şi lucrează pentru mântuirea noastră. Lucrarea mântuitoare a lui Hristos poate fi privită în trei direcţii: spre firea Sa omenească, pe care o umple de dumnezeire; spre firea oamenilor, pe care o eliberează de păcat; spre împăcarea cu şi slăvirea lui Dumnezeu. Aceste trei laturi ale lucrării Sale mântuitoare nu sunt despărţite de cele trei forme de slujire a lui Hristos: Arhi­ereu, Învăţător-Proroc, Domn-Împărat. În toată lucrarea Sa, Hristos manifestă întreita Sa relaţie cu natura Sa omenească, cu Tatăl şi cu oamenii şi prin toate manifestă întreita Sa slujire de Învăţător-Proroc, de Arhiereu şi de Împărat. Ea se împlineşte prin jertfa trupului Său, prin învăţătura şi pilda de slujire date oamenilor şi prin puterea pe care o exercită asupra naturii prin minuni, asupra morţii prin Înviere şi asupra oamenilor prin poruncile şi prin pu­terea pe care le-o dă în vederea mântuirii.