Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Paisie Aghioritul, Cuvios al rugăciunii şi iubirii netrecătoare

Paisie Aghioritul, Cuvios al rugăciunii şi iubirii netrecătoare

Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 15 Iul, 2020

Duminică, 12 iulie, l-am sărbătorit pe Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, unul dintre cei mai îmbunătățiţi Părinți duhovnicești care au viețuit în secolul 20 în Muntele Athos.
Vorbind despre Cuviosul Paisie, Mitropolitul Ierotheos Vlachos spune că a fost o personalitate surprinzătoare, fiind recunoscut ca mare nevoitor și părinte duhovnicesc de către toți ortodocșii, ca unul ce era deopotrivă cu marii nevoitori și părinți duhovnicești din vechime.

De aceea alergau la el ortodocși din toate nea­murile, cu sutele și miile îl cercetau atât în Sfântul Munte, cât și la Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul din Suroti, pentru a-i primi binecuvântarea și a asculta învățătura și sfatul său, dar și pentru a primi răspunsuri la problemele care îi frământau. 

Același mitropolit grec menţionat în rândurile de mai sus arată că Sfântul Paisie era un mare nevoitor, care a ajuns la măsuri înalte ale nevoinței și vederii dumnezeiești. Dacă citești viața lui, înțelegi această înflăcărată căutare a lui Dumnezeu, strigătul puternic și avântul către Dumnezeu care îl stăpânea. Și mai ales dacă citești despre felul cum a viețuit singur în pustia Sinaiului, umblând desculț pe stânci, locuind în peșteri, suferind frigul și arșița, fără mâncare și apă, dar neîncetat rugându-se, înțelegi marea valoare a acestui om cu viaţă sfântă. Avea un avânt temerar către Dumnezeu, un uimitor dor sfânt către El.

Sunt mulți cei care l-au cunoscut și care mărturisesc lucrurile minunate pe care le-au trăit datorită Sfântului Paisie. Astfel, părintele Athanasios Mytilineos (1927-2006), egumenul Mănăstirii Komniniou, Stomio, Larisa, povesteşte că pe părintele Paisie l-a găzduit cândva în mănăstire şi, de multe ori, atunci când vorbea, folosea cuvântul „omenie”. Îi plăcea foarte mult acest cuvânt. Creştinul, atunci când nu se abate de la calea cea bună, de la învăţătura evanghelică, are omenie. Mai folosea frecvent şi alt cuvânt: „nobleţe” - „Omul se umple de omenie, se umple de nobleţe, iar aceasta este foarte bine, indiferent dacă este sărac, bogat, învăţat, neînvăţat, să-şi ţină cinstea, să aibă această omenie, această nobleţe”.

Părintele Patapie Kavsokalivitul spunea, amintindu-şi de-a lungul anilor de persoana cinstită a părintelui Paisie Aghioritul, precum și de sfaturile și învățăturile sale luminoase, care întotdeauna picurau balsam în inimile tuturor celor care, mai mult sau mai puțin, au avut binecuvântarea să-l întâlnească, că i-a rămas sentimentul că toate câte a pătimit cu răbdare în viața sa de asceză, și anume: lipsuri, suferințe, ispitiri, deplasări obositoare, deranjuri și oboseli de la pelerinii nenumărați, și în cele din urmă boli cumplite, le-a suferit din dragoste de Dumnezeu și om. Iar în mănăstirile în care a slujit, în interiorul și în exteriorul Sfântului Munte, pe când trăia în singurătate, viața lui era o continuă slujire a iubirii. A unei iubiri sincere şi fără granițe, care îi odihnea pe toți cei care o gustau. Chiar și în perioada de dinaintea cuvioasei sale adormiri, deși din pricina bolii sale cumplite avea dureri sfâșietoare, acesta, jertfindu-se pentru frații săi, i-a slujit cu lepădare de sine și abnegaţie pe toți cei care alergau la el pentru a-i ajuta.

Pentru Cuviosul Paisie, una dintre cele mai bune expresii ale dragostei este să ne rugăm pentru alții. Astfel, să-l rugăm pe Cuviosul Paisie să mijlocească pentru sănătatea, pacea, liniştea şi mântuirea noastră.

Citeşte mai multe despre:   Sfantul Paisie Aghioritul