Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Sfinţii, prietenii lui Hristos

Sfinţii, prietenii lui Hristos

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 21 Oct, 2020

Biserica îi cinsteşte pe sfinţi din primele veacuri creştine. Ei sunt creştini care prin viaţa lor au bineplăcut lui Dumnezeu şi astfel s-au învrednicit de sfinţenie. În Sfânta Scriptură sunt numiţi prieteni („Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc” - Ioan 15, 14) şi casnici („...sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu” - Efeseni 2, 19) ai lui Dumnezeu. Au ajuns la această cinste pentru că au urmat lui Hristos, mărturisind prin viaţa lor Evanghelia adusă lumii de El.

Noi cinstindu-i Îl slăvim pe Dumnezeu care este minunat întru sfinţii Săi (Psalmul 67, 36), deoarece El este izvorul sfinţeniei şi de aceea cetele îngereşti cântă: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui! (Isaia 6, 3)”.

Sfinţii sunt cei care au urmat întru totul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi astfel prin El au dobândit sfinţenia, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Din El, dar, sunteţi voi în Hristos Iisus, Care pentru noi S-a făcut înţelepciune de la Dumnezeu şi dreptate şi sfinţire şi răscumpărare” (I Corinteni 1, 30). Deoarece Mântuitorul ne spune în Evanghelia de la Ioan: „Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem” (Ioan 17, 22), adică slava pe care a primit-o de la Dumnezeu-Tatăl o dăruieşte celor care Îi urmează şi ajung la sfinţenie.

Sfinţii duc rugăciunile noastre către Bunul Dumnezeu. „Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor” (Apocalipsă 5, 8).

Cinstirea noastră faţă de sfinţi vine şi din faptul că ei sunt cei care se roagă pentru noi şi mijlocesc înaintea lui Dumnezeu. Noi cerem ajutorul sfinţilor pentru că ei sunt prietenii lui Dumnezeu, în faţa Căruia stau în Împărăţia cerurilor. Ei ne ajută în necazuri şi nevoi şi sunt pururea alături de noi atunci când le cerem ajutorul. Pentru aceasta şi noi îi cinstim, rugându-ne lor în Duminica Tuturor Sfinţilor: „O, prea­ferici­ților, plăcuților lui Dumnezeu, sfinților toți, care stați înaintea prestolului Sfintei Treimi și vă bucurați de fericirea cea negrăită! Iată acum, în ziua serbării voastre cea de obște, frații voștri cei mai mici, care aducem vouă aceste cântări de laudă și prin mijlocirea voastră cerem milă și iertare de păcate de la Preabunul Dumnezeu. Că știm bine că toate câte voiți puteți cere de la Dânsul. Deci, cu smerenie ne rugăm vouă ca să rugați pe Stăpânul Cel milostiv să ne dea nouă duhul râvnirii voastre, spre paza sfintelor Lui porunci, ca, mergând pe urma voastră, să putem cu bună cucernicie și fără prihană să săvârșim călătoria vieții celei pământești, învrednicindu-ne întru pocăință a ajunge la locașurile raiului cele preaslăvite și acolo împreună cu voi să preaslăvim pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt, în vecii vecilor. Amin.”