Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Vederea și lumina lui Hristos

Vederea și lumina lui Hristos

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 25 Mai, 2020

În Duminica a 6-a după Paști s-a citit la Sfânta Liturghie pasajul evan­ghelic de la Sfântul Ioan (9, 1-38), în care este prezentată vindecarea unui orb din naștere de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Ne apro­piem de sfârșitul praznicului Învierii Domnului, odovania lui fiind în ziua dinaintea Înălţării Domnului. Aşa cum fiecare Evan­ghelie ce s-a citit în fiecare duminică vorbeşte despre chipuri diferite ale învierii sufletului şi ale învierii noastre, până la urmă, şi a trupului şi a sufletului, şi această Evanghelie a vindecării orbului din naştere ne vorbeşte despre sănăta­tea trupului, dar mai ales despre învierea sufletului omenesc, învierea omului în sine.

Cuvintele Evangheliei rostite în Duminica Vindecării orbului sunt, în întregime, o pagină din istoria mântuirii omului. Hristos S-a numit pe Sine Însuşi Lumina lumii, desco­perindu-Se a fi Lumină şi prin această minune a deschiderii ochilor unui orb din naştere.

Orbul vindecat din Evanghelie dovedește o credință exemplară în Hristos. Cu credință adâncă a primit de la Mântuitorul plămada din pământ și apă cu care Domnul i-a uns ochii. Mai apoi, cu credință a alergat la scăldătoarea Siloamului, acolo unde Hristos l-a trimis. Și, mai târziu, atunci când L-a văzut pe binefăcătorul său cu ochii lui, după ce Acela i-a redat lumina ochilor, și-a mărturisit credința ­zicând: Cred, Doamne!

Desăvârșită este ascultarea pe care o face orbul din naștere față de Hristos. I-a spus Hristos: „Mergi și te spală în scăldătoarea Siloamului”. Iar orbul a făcut întocmai după cum i-a poruncit Domnul. Și tocmai această ascultare l-a condus către tămăduire. Căci, „ducându-se și spălându-se, a văzut”.

Orbul a crezut și a făcut ascultare față de Hristos. Dar nu doar atât, pentru că el L-a și mărturisit pe Hristos. Sufletul orbului era copleșit de recunoștință. Dorea să-L cunoas­că pe binefăcătorul său pentru a-I mulțumi pentru marele dar pe care i l-a făcut. Iar când L-a aflat, „I s-a închinat”.

Orbul din naştere a primit de la Mântuitorul Iisus Hristos nu numai lumina ochilor trupeşti, fapt care, fără îndoială, i-a produs o negrăită bucurie. El a fost luminat şi sufle­teş­te, mintea, inima şi voinţa lui do­vedind o vedere mai înaltă decât cea fizică, în fiinţa lui vădindu-se, cu anticipare, darurile Luminii Învierii.

Adesea, în timpul vieții noastre orbim sufletește din pricina păca­telor, iar cu puterea lui Dumnezeu, începem iarăşi să vedem, prin Taina Sfintei Spovedanii, în care primim iertarea păcatelor care ne-au dus la orbirea duhovnicească.

Citeşte mai multe despre:   Vindecarea orbului din nastere  -   Duminica a 6-a dupa Pasti