Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Ateismul, între trecut şi prezent

Ateismul, între trecut şi prezent

Un articol de: Nicușor Deciu - 11 Noi, 2019

În urmă cu trei decenii, în România apunea oficial era comunistă. În întreaga societate și mai ales în rândul tinerei generații domnește o mare nebuloasă cu privire la acele vremuri, întrucât, deși există importante mărturii ale supravie­țui­torilor, acestea nu sunt suficient mediatizate. S-ar cuveni reținut faptul că nu am avut de-a face doar cu un regim politic dictatorial și represiv, ci şi o formă de guvernare atee cu ținta programată de a distruge Creștinismul și de a transforma persoana umană într-un individ fără conștiință. Acest fapt nu e valabil doar pentru pușcăriile comuniste, unde s-a mers pe un regim brutal de reeducare a acelor „elemente” care prin prestigiul lor cultural și religios puneau în pericol planurile activiștilor, ci și pentru întreaga societate care, după anul 1947 a intrat într-un proces de transformare ireversibilă, nu doar în spațiul public, ci mai cu seamă la nivelul mentalităților.

Desigur că memoria acestor lucruri nu ar trebui sub nici o formă pierdută, nu numai datorită cinstirii adevărului istoric, ci, în principal, datorită consecințelor sufle­tești ce au lăsat urme dureroase în sânul unei întregi generații. Și aș aminti aici criminalul experiment care a avut loc în închisoarea din Pitești, rămas în istorie sub denumirea de Fenomenul Pitești, unde s-a acționat cu o agresivitate nemaiîntâlnită asupra conștiinței creștine a deținuților. Au rămas nenumărate documente, precum și memorialistica supraviețuito­rilor, ce dovedesc faptul că „reeducarea” de la Pitești a însemnat distrugerea sistematică a omului prin batjocorirea credinței lui. Dar, cum nimic nu rămâne ascuns, ororile de la Pitești au devenit repede cunoscute în toată lumea. Astfel, pentru a mușamaliza situația, autoritățile comuniste centrale, după ce au eliminat capii locali ai reeducării, au lansat zvonul că la Pitești a avut loc o reglare de conturi între întemnițați și nimic mai mult. În mod cert, acest fals nu poate rezista nici o secundă în fața mărturiilor supraviețuitorilor. Cu toate acestea, pe fondul uitării și al indiferenței cvasigenerale, s-au ivit astăzi „noii atei” care reiterează punctul de vedere al autorităților comuniste față de reeducarea de la Pitești.

Reeducarea nu a reprezentat numai un nefericit accident al istoriei, ci o culme a prigoanelor împotriva creștinilor și a agresării conștiinței, cu scopul explicit de a distruge chipul lui Dumnezeu din om. Din păcate, sub presiunea unor ideologii, precum neomarxismul și corectitudinea politică, omul de astăzi își inventează noi principii de viață, străine de cele mai elementare norme de morală. E de ajuns să privim la instigarea generală la ură și la modul cum unii sunt gata să arunce cu noroi în tot ce are mai sfânt poporul român. Nădăjduim, totuși, că acolo unde mai pâlpâie o fărâmă de conștiință, aceste încercări de rescriere a istoriei ne vor împinge spre o grabnică trezire.

Citeşte mai multe despre:   comunism