Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Călăuze spre osândă

Călăuze spre osândă

Un articol de: Alexandru Pripon - 20 Iul, 2011

Ne plângem, de ceva vreme, şi pe bună dreptate, că lumea nu mai citeşte. De la o generaţie la alta se transmite lipsa de aplecare spre lectură, ca o caracteristică dureroasă, menită să sublinieze "progresul" nostru pe calea civilizaţiei cu iz occidental şi pronunţat accent anglo-american.

Văzând că tinerii, în special, resping cărţile ca pe nişte indicatoare ale statutului social modest, parcă ne-am simţi înclinaţi să recomandăm, adaptând, "citiţi orice, numai citiţi". Ceea ce reprezintă, de fapt, o mare eroare. Deoarece, într-un deşert al cărţilor bune cu adevărat şi al cititorilor pasionaţi, se insinuează, cu titlu de oază, un smârc verde înconjurat de plante ţepoase, înşelătoare: "best-sellerurile".

Au dat naştere scenariilor pentru filme de succes şi nenumăratelor fan-cluburi răspândite prin lume. Sunt cărţi inteligent scrise, într-un stil când accesibil, când preţios, când prolix de-a dreptul, abordând teme care devin, la scurt timp, de larg interes. În special copiii, uşor seduşi de ideile noi, sunt dispuşi să accepte ficţiunea ca adevăr aprioric, întemeindu-şi, uneori, o bună parte din viaţă pe fundamente înşelătoare.

Ultima modă o alcătuiesc best-sellerurile ce abordează teme fantastice. Lucrările "fantasy" sunt cu atât mai profitabile, cu cât constituie o nesecată sursă de inspiraţie pentru producţiile cinematografice. Astfel, pe bună dreptate, oarecum, cine nu are chef să citească, lasă deoparte cartea şi aşteaptă "să iasă filmul". Mai mult, adesea nici nu se ştie care a apărut primul: materialul tipărit sau cel cinematografic. Iar importanţa lor este stabilită în funcţie de succesul la public (a se citi profitul înregistrat), nu de valoarea literar-artistică, aspect neinteresant, aparent.

Ucenicul vrăjitor Harry Potter şi prinţii din Narnia, hobbiţii şi elfii, apărători ai Stăpânului Inelelor, aceştia, alături de mulţi alţii, se insinuează în viaţa noastră. Par a o călăuzi pe drumul dreptăţii şi al idealurilor împlinite, dar, în mod bizar, din universul atât de atrăgător în care ne cheamă, lipseşte Dumnezeu. Faptele bune sunt săvârşite prin magie sau ucideri, nu contează mijloacele, atât timp cât autoritatea supremă care veghează asupra tuturor este un principiu schiţat uşor, în nuanţe de gri, impersonal, inabordabil şi intenţionat incomprehensibil, rod al aducerilor din condei. Faptele rele nu sunt pedepsite decât de eroii înarmaţi cu baghete sau săbii, moartea constituind, în principiu, finalul aventurii.

Spun "în principiu", deoarece personajele malefice din best-selleruri au prostul obicei de a-şi lăsa o porţiune din suflet în diverse obiecte, aşa cum generos ne învaţă ciclul Harry Potter şi Stăpânul Inelelor. Fără Dumnezeu, nu există nici diavol, iar subiecţii manifestărilor diabolice, lipsiţi de obiectul în sine, par doar nişte monştri timizi, numai buni de păstrat pe pereţii locuinţei, sub formă de postere. Această ultimă imagine este pentru cei care nu înţeleg de ce tinerii de astăzi îmbrăţişează, fără prea multe reţineri, conduite de o moralitate îndoielnică.

Am dat exemplul celor trei cicluri de cărţi ecranizate cu succes. Harry Potter, Cronicile din Narnia şi Stăpânul Inelelor sunt creaţiile scriitorilor J.K. Rowling, C.S. Lewis şi J.R.R. Tolkien. Toţi trei britanici, toţi trei creştini practicanţi (primii doi anglicani, ultimul catolic), într-o ţară care tinde să renunţe la valorile creştine. Şi mă întreb: oare câţi dintre cei care admiră mesajele ateiste de pe autobuzele din Londra sau solicită certificate de renunţare la botez, online, sunt influenţaţi negativ de imaginile fantastice şi, uneori, chiar păgâne din volumele autorilor menţionaţi? Pentru că, mai ales în cazul intelectualilor, credinţa nu este doar o trăire privată, ci şi o mărturisire continuă. Altfel, în timp ce faptele noastre îndeamnă spre indiferentism, dacă nu chiar spre rău, gândurile, fie ele şi extrem de pioase, nu ne slujesc nici măcar nouă. Călăuze spre osândă, pe un drum proiectat pentru îndreptare...