Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Cu viteza luminii Învierii

Cu viteza luminii Învierii

Un articol de: Ștefan Mitroi - 13 Mai, 2016

Călătoresc prin viața mea cu viteza luminii. E vorba de lumina Învierii, în care m-a înfășat mama imediat ce-am venit pe lume. Căci era noaptea de Paști, tocmai înviase un bărbat din morți! De la învierea Lui se făcuse lumină pe toate ulițele satului.

N-avea de ce să-mi fie frică să încep să trăiesc. Mă și mir acum că nu mi s-a năzărit să mă laud că e de la nașterea mea lumina aceea multă.

Era atât de limpede aerul, încât se vedea și pe pământ și-n cer ca-n palmă. Omul ce ieșise mai devreme din mormânt stătea de vorbă cu Tatăl Său, pe care-L chema Dumnezeu! M-am gândit să fac și eu același lucru cu tatăl meu, întrebându-l dacă nu-l cheamă la fel. Tata s-a uitat la mine cu asprime. Tatăl celălalt a râs. A râs un pic și Fiul Său.

Taman se crăpa de ziuă. M-am strecurat, cu chiu, cu vai, prin crăpătură și-am fugit spre viitor.

Nu înțeleg nici în ziua de azi ce mi-a venit! Puteam să rămân cu aceeași viteză pe loc. Întrucât mama m-a înfășat pentru tot restul vieții în lumina Învierii. Cu viteza acestei lumini o să mă și opresc din alergat într-o zi.

Cel înviat din morți în noaptea în care m-am născut o să spună, râzând ca atunci, demult: Lasă-i să creadă c-ai murit! După care, luându-mă frumușel de mână, mă va duce să-L cunosc pe Tatăl Lui. Știți ce-o să fac în clipa în care voi ajunge în fața Acestuia? O să-I sărut mâna dreaptă, apoi o să-L rog ca, măcar pentru o vreme, să-L cheme la fel ca pe tatăl meu!