Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Cugetări smerite

Cugetări smerite

Un articol de: Ziarul Lumina - 17 Aug, 2018

I

Suflete al meu smerite,
Adă – mai întâi –
Prea mărire Celui veșnic
Pentru orice bunătate.

De lucrezi ceva spre bine
Nu te înălța în gând,
Căci nu este bunătate,
Fără darul Lui cel Sfânt.

Totdeauna, la culcare,
Slavă dă lui Dumnezeu
C-ai ajuns sfârșitul zilei,
Izbăvindu-te de rău.
Când te scoli dă slavă iarăși
Că din mila lui cea mare,
Nu te-a osândit pierzării,
Ci ți-a dăruit sculare.

La mâncare zi cu duhul:
„Mulțumesc, Ceresc Părinte,
Pentru apa și văzduhul
Și aceste daruri sfinte!”
Dacă ești lovit de boală,
Cugetă că orice leac
Nu te-ajută, fără darul
„Doctorului Sfânt din veac”.

Iar când ești în prigonire,
Mulțumește bucuros
Că mergând pe „calea strâmtă”,
Calci pe „urma lui Hristos”.

II

Precum încet se trece
Făclia de la sfeșnic,
Așa se trece viața
Și vine somnul veșnic.

Să cugetăm adesea
La tainele „ieșirii”
Ca să scăpăm de frică
În ceasul „despărțirii”.

Să pomenim cu lacrimi
Pe cei ce-au răposat,
Căci pentru noi se roagă
Și ei neîncetat.

Să știm întotdeauna
Că fără sfântul dar,
Comorile din lume
Sunt toate în zadar.

Nădejdea să ne fie
La „Cel fără de ani”,
Iar nu la mintea noastră,
La slavă sau la bani.

Nevrednicia noastră
S-o punem mai prejos
Decât vinovăția
Celui mai păcătos.

În toate să ne fie
Credința ca un cheag
Și dragostea curată
Al vieții noastre steag.

Să nu lăsăm în minte
Vreun cuget dușmănos,
Ci să urmăm iertării
Și păcii lui Hristos.

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț-Hozevitul, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine...)