Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Dialog cu cititorii Crăciunul pentru mine…

Crăciunul pentru mine…

Data: 22 Dec, 2012

Pe adresa redacţiei noastre au sosit scrisori venite cu poşta clasică, dar şi prin cea electronică. Mulţi dintre dvs. ne făceaţi sugestii de articole pe care aţi dori să le abordăm în paginile noastre, ne cereaţi unele lămuriri, ne trimiteaţi gânduri de bine. În alte ne-aţi trimis încercări literare şi chiar relatări de la evenimente petrecute în parohiile de care aparţineţi. Vă mulţumim acum, la sfârşit de an calendaristic, şi, pe lângă răspunsurile concretizate în timp prin articole la temele sugerate de dvs., răspundem la câteva dintre mesajele venite în ultimul timp şi care se potrivesc cu tematica întregului nostru număr dedicat praznicului Naşterii Domnului.

DR. CLAUDIUS-IOAN CHELEŞANU, Cluj-Napoca:

"Stimată redacţie "Lumina", la vreme de colinde, vă rog să primiţi calde urări! Şi felicitări pentru conţinutul ziarului. Din Feleac şi de pe Someş, vă dorim tot binele şi La mulţi ani! Vă trimit două încercări din partea unui abonat permanent şi fan înfocat! Vă sugerez o rubrică specială, "De vorbă cu cititorii".

Domnule Cheleşanu, vă mulţumim pentru urări şi iată-vă dorinţa concretizată în această pagină! Reproducem aici doar două strofe din poeziile dvs., din lipsă de spaţiu. Vă mai aşteptăm cu scrisori.

"Comete, magi şi vite şi păstori/ Sunt de atunci în sfinte sărbători,/ Când cerurile vin iar pe pământ,/ În staul, Betleem -locaşul sfânt.// El reclădeşte-n noi, în ierni târzii/ Icoane dragi, cu jocuri de copii,/ Cu cetele de îngeri, ce cuprind/ Un staul sfânt, în murmur de colind."

ADRIAN LIVIU MARIAN, Platoneşti, Ialomiţa, cântăreţ bisericesc: Versurile dvs. sunt pline de învăţăminte frumoase, dar deocamdată vom publica doar câteva dintre cele trimise, spaţiul fiind limitat.

"Înfrânează-ţi limba, frate,/ La a spune tot ce-i rău,/ Pe aproapele iubeşte-l/ Cum iubeşte Dumnezeu.// Limba să îţi fie ţie/ Pentru slava Tatălui/ Şi aşa vei sta de-a pururi/ În grădina raiului."

GHEORGHE MUŞAT, veteran de război, Galaţi:

"Pe calea-ţi spre apele vii/ Un suflet curat de creştină/ M-a scos din adâncuri târzii/ Şi spre Tine, Hristoase, mă-ndrumă.// De/această fiinţă-ntâlnirea/ o leg nesecată fântână/ Şi, Doamne; mulţimea iubire/ Din Tine în mine se-adună".

MARIN BUCUR, Giurgiu:

"Crăciunul pentru mine prevesteşte împlinirea unei mari minuni. De peste două mii de ani, fiorul ei intră în casele creştinilor an de an. Şi poate că ar trebui să fii de fier să nu trezească în tine măcar un licăr de mângâiere în sufletul fiecărui om. Parcă un ceva venit de nu ştiu unde simţi vremea colindelor. Sărbători ce te fac mai bun, te luminează, te îmbogăţesc şi te încarcă duhovniceşte. Ce poate fi mai plăcut şi mai frumos decât a-ţi da din vreme cu mătura prin suflet." Ţi-l cureţi de gunoaiele păcatelor şi a-ţi primi în casa inimii tale pe Fiul cel ceresc. Cel ce pogorî din slavă să i-a cruce pentru a noastră mântuire".

F.E.P., Bucureşti:

"Pentru mine, Crăciunul înseamnă SPERANŢĂ: speranţă în Iertarea, Mila şi Ajutorul lui Dumnezeu. Întrucât nu mai am nici o rudă apropiată în viaţă, Crăciunul, în solitudinea mea, înseamnă un prilej major de a rememora dragostea exemplară şi sacrificiile făcute de părinţii şi bunicii mei pentru mine. E un prilej emoţionant de a le mulţumi în gând şi de a mă ruga Domnului Iisus Hristos pentru aşezarea sufletelor lor în raiul cel binecuvântat, un rai frumos ca un brad de Crăciun.

Ca şi în anii trecuţi, vreau să îl trăiesc, în primul rând, în mijlocul enoriaşilor din Biserica "Sfântul Nicolae" - Bărbătescu Vechi, de care aparţin, să cânt împreună cu dânşii colinde spre slava şi bucuria lui Dumnezeu. Ce poate fi mai frumos decât să auzi armonia colindelor răsunând sub lumina strălucitoare a policandrelor, lângă cetina bradului împodobit din biserică, inundând cu mirosul lui de răşină aerul proaspăt al iernii?

Bucuria din biserică, desigur, va reverbera şi-n casa mea.

Cu o pensie modestă, "înghiţită" lună de lună de dări şi fără televizor, stricat iremediabil, nu-mi rămâne decât să-mi amintesc de zilele minunate când aveam familie şi masa noastră era plină cu bunătăţi. Azi nu-mi doresc decât să am bani de cartofi şi de pâine, să nu mai fiu obligată să mă împrumut de la o pensie la alta, şi pentru ele. Câteodată simt că mă prăbuşesc sub umilinţa inimaginabilă a acestei vieţi!"

BREZEANU GHEORGHE, Slănic Prahova:

"Crăciunul e sărbătoarea sărbătorilor dintr-o salbă de bucurii lăuntrice care pulsează la cumpăna dintre ani. Crăciunul înseamnă vraja colindelor pe la casele şi prin sufletele oamenilor şi nostalgia aducerilor aminte. (...) În acest context, Crăciunul înseamnă pentru mine zăbavă pentru reculegere şi amintire. Amintirea căsuţei părinteşti între nămeţii de zăpadă, în care viaţa copilului care am fost, la vârsta de 5-6 ani, a rămas marcată pentru totdeauna de câteva elemente fundamentale ale universului casnic de altădată.

De prezenţa prietenească a lămpii cu gaz, la a cărei discretă flacără trebăluiam şi visam, iar mai târziu, citeam, scriam, desenam…

De soba cu plită în care trosneau, arzând, lemnele şi pe care pâlpâia tuciul cu mămăligă, din care mi se dădea să mănânc terci, în timp ce focul trimitea, printr-un ochi al plitei, pe tavanul văruit, imagini jucăuşe care prefigurau întâmplări de poveste.

De patul cu tăblii şi cu salteaua umplută cu paie, din care priveam noaptea, pe fereastră, zăpada încremenită în chingile gerului şi auzeam, la răstimpuri, urletul lupilor care intrau în sat.

De difuzorul magic, ce dădea de ştire că, dincolo de ce văd eu, există o altă lume, necunoscută mie şi, probabil, fascinantă.

Din proximitatea căsuţei părinteşti mi-amintesc mereu de câinele care se zbătea în lanţ ca să i se dea drumul şi care se străduia, dezlegat fiind, să nu se afunde în zăpada încă afânată. Şi-mi mai amintesc de grajdul în care ţineam cele câteva oiţe, dintre care unele urmau să fete. Blândeţea privirii lor, mirosul atât de specific al lânii, bucuria că le puteam mângâia şi îmbrăţişa erau motive prin care-mi alinam dorul de tandreţe… Chiar dacă, pentru a le trage fân pe gura podului în iesle, mă chinuiam mult, fiindcă ajungeam cu greu la nivelul podului.

Iar în preajma mea, când nu lucra în străfundurile ocnei de sare, Tata. Sever mereu, uşor sentimental uneori…

- Creşte băiatul matale, nea Gheorghe!

- Ce trăieşte creşte, neică!, răspundea tata, uşor sentenţios, dar cu bucurie reţinută.

De Crăciun, dacă avea posibilitatea, în acele vremuri vitrege din perioada imediat postbelică, marcată de secetă, foamete, pâine neagră pe cartelă, cote şi alte privaţiuni, Tata punea o rogojină nouă în camera de locuit. Direct pe lipeală. Era o mare sărbătoare asta, percepută, în primul rând, vizual şi tactil. Făcea focul mai devreme şi-n cameră se instaura, treptat, o atmosferă caldă, destinsă, potenţată şi de tic-tacurile unui ceas de masă pe care scria CFR, acompaniate de pâlpâitul mămăligii din tuci, nelipsit de pe plită Tata, care se bărbierise cu briciul în Ajun, după ce-l ascuţea pe cureaua întinsă, fixată de clanţa uşii, îşi mângâia, stând pe-un scăunel mic, mustaţa uşor aurie, atent aranjată. Era, parcă, mai puţin încordat. Şi-n această dulce reverie, eu mă uitam pe nişte fotografii vechi, îngălbenite, din care mă priveau numai necunoscuţi…

Tatăl şi fiul, împreună, dar şi uşor singuri, încercau să toarcă, în felul lor, caierul vremii. Şi, uneori, Tata încerca să-mi povestească.

- Când eram pe front, începeau unele povestiri triste...

- Când trăia mă-ta..., începeau alte povestiri, şi eu nu ştiam dacă-s triste sau nu, dar vedeam că o lacrimă i se rostogolea Tatălui meu pe obraz…

Crăciunul, pentru mine, înseamnă reculegere şi amintire. Amintirea celor din preajma mea în perioade de demult, când am luat cunoştinţă că exist şi că lumea e o mare necunoscută."

NICOLETA ENCULESCU, licenţiată în Filologie şi Teologie Ortodoxă:

"Ce reprezintă Crăciunul pentru mine? - Iată o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem cu toţii, noi, cei maturi, dar şi cei mai mici dintre noi. (...)

Pentru mine, Crăciunul este timpul dăruirii: din preaplinul sufletului nostru, celorlaţi; a noastră, întregi, pentru semeni. Să te reverşi, necondiţionat şi bun, în sufletul celuilalt. Este timpul în care, participând la marele praznic al Naşterii lui Hristos, trebuie să învăţăm a ne naşte, iară şi iară, mai frumoşi, mai senini, mai înţelepţi, mai luminaţi, mai buni. Crăciunul este timpul bucuriei, al luminii şi străluminii de sus, este timpul frumuseţii şi al visării eterne. (...)

Vă doresc să vă bucuraţi de Crăciun, de Naşterea Domnului cel Bun! Lăsaţi-vă grijile în mâna Celui ce, din iubirea-adâncă faţă de neamul omenesc, pe Însuşi Fiul Său iubit în lume L-a trimis, "Să se nască/ Şi să crească,/ Să ne mântuiască"! Să fim darnici, să fim buni, să ne dăruim, orişicui!"

VIOLETA UNGUREANU, Darabani, judeţul Botoşani, cadru didactic:

"Pentru mine fiecare Crăciun înseamnă o nouă facere a lumii, o chemare a fiecărui om ca să devină fiu al lui Dumnezeu şi o pregustare a veşniciei împreună cu El. (...) Îmi sărbătoresc Crăciunul mai mult prin bucuria şi sfinţenia colindelor primite şi oferite, dar şi prin încercarea de a aduce puţină mângâiere prin darul unui cuvânt bun, al unor cadouri celor lipsiţi sau al unui zâmbet celor însinguraţi şi bolnavi. De fapt, odată cu Naşterea Domnului, îmi amintesc de faptele cele mai bune ale naşterii mele în Hristos, adică cele care ar face cinste mai mult calităţii mele de creştin ortodox".

Vă mulţumim pentru urări, dorindu-vă la rândul nostru bucurii alese în zilele de sărbătoare care vin. Aşteptăm în continuare scrisorile dvs.!