Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Doisprezece… ani

Doisprezece… ani

Un articol de: Arhim. Mihail Daniliuc - 24 Sep, 2019

Doisprezece… o cifră cu atât de multe semnificații biblice! Doisprezece fii ai lui Iacov (Facere 35, 22); doisprezece voievozi născuţi din Ismael (Facere 25, 16); Moise a zidit jertfelnic Domnului din doisprezece stâlpi și douăsprezece pietre (Ieșire, 24, 4); Înțeleptul Solomon avea doisprezece ispravnici în tot Israelul (III Regi 4, 7); Manase era de doisprezece ani când s-a făcut rege (IV Regi 21, 1); în Vechiul Testament există doisprezece profeți; Iisus copilul la doisprezece ani îi uimea pe bătrânii Templului cu înțelep­ciunea Sa (Luca 2, 42); Însuși Mântuitorul Și-a ales doisprezece ucenici, numindu-i Apostoli (Luca 6, 13); Domnul a vindecat o femeie suferindă de doisprezece ani de o hemoragie (Matei 9, 20); fiica lui Iair, înviată de Domnul Hristos, avea tot doisprezece ani (Marcu 9, 1); după ce mulțimea de oameni s-a săturat din cele cinci pâini, s-au strâns douăsprezece coșuri de firimituri (Matei 14, 20); Cartea Apocalipsei vorbește atât despre Maica Domnului înveşmântată cu soarele, având luna sub picioare şi pe cap purtând cunună din douăsprezece stele (Apocalipsa 12, 1), cât și despre cele douăsprezece porți unde se aflau scrise numele celor douăsprezece seminții ale fiilor lui Israel (Apocalipsa 21, 12).

 Iată doar câteva dintre locurile în care Sfânta Scriptură face referire la cifra doisprezece. În general, observăm că ea semnifică alegerea de către Dumnezeu și binecuvântarea dată de Domnul lumii. Mi se pare interesant faptul că nu doar în Teologie numărul doisprezece capătă înțe­lesuri deosebite. În cartea Dumnezeu și matematica, autoarea Florica T. Câmpan prezintă o perspectivă deosebită asupra cifrei respective: există foarte puține numere divizibile în atâtea subunități (în jumătăți, sferturi, treimi, șesimi și doisprezecimi), ceea ce explică de ce doisprezece a fost cifra aleasă drept etalon al împărțirii timpului; de asemenea, multiplii săi se utilizează nu doar pentru exprimarea timpului, ci și a spațiului.

Am menționat toate acestea, deoarece ne apropiem de fericita zi de 30 septembrie, ce ne amintește de istoricul moment petrecut acum doisprezece ani, când Preamilostivul Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc și Biserica noastră strămoșească cu întronizarea celui de-al șa­selea vrednic Întâistătător al ei, în persoana Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Este un moment de bucurie duhovni­cească, când mulți vor zăbovi cu admirația cuvenită asupra deosebitelor laturi ale personalității uriașe și a multiplei activități, cu rezultate impresionante, a Părintelui Patriarh, care poate fi înțeleasă doar dacă o vedem ca pe o neîncetată binecuvântare a lui Dumnezeu revărsată asupra Bisericii și a poporului român celui binecredincios.

Sărbătorim, așadar, doisprezece ani de strălucită și înțe­leaptă slujire patriarhală, care devine o legitimă sărbătoare a Bisericii lui Hristos din întreaga Românie, aflată în hotarele actuale ale țării, dar și, din ce în ce mai dinamică, în diasporă. Aniversările constituie însă și popasuri ce ne deslușesc evenimentele drumului parcurs, dar și perspectivele. Ele luminează calea și împrejurimile, exprimând totodată recunoștința faţă de cei ce și-au dăruit puterile și clipele de viață pentru împlinirea unui ideal, a unei lucrări profunde și înnoitoare.

Gândindu-mă la un pios omagiu prilejuit de apropiata aniversare, m-am așezat în fața unei hârtii, încercând să drămuiesc câteva cuvinte ca să arăt, la rându-mi, mulțumirea adusă lui Dumnezeu pentru darul făcut neamului românesc prin rânduirea la cârma Bisericii străbune a unui Om providențial care, în vremuri de profunde prefaceri în societatea românească, dar și în întreaga lume, se dovedește un Patriarh destoinic și inspirat, o călăuză sigură și neînfricată pentru cler, monahi și popor pe calea dreptei credinței și a statornicei mărturisiri a acesteia. Tot acum se cade a ne aminti de trudnica, jertfelnica, dar și rodnica activitate a Preafericirii Sale. Nu este ușor să așterni în câteva fraze uriașa personalitate a celui care, aflat în scaunul patriarhal al Bisericii Ortodoxe Române, a reușit să înnoiască și să dinamizeze întreaga viață bisericească sub toate aspectele ei: pastoral, liturgic, misionar, edilitar, didactic, tipografic, știin­țific, cultural, social-filantropic. Având nezdruncinata convingere că apropiaţii Preafericirii Sale, cei ce trudesc, sub coordonarea Sa, la atâtea prefaceri și înnoiri, vor lăsa netăgăduite mărturii în acest sens, țin totuși să reiterez că împlinirile amintite reprezintă încununarea strădaniei unei munci istovitoare, a unei dăruiri jertfelnice și a unei iubiri totale puse de Preafericirea Sa în slujirea Bisericii noastre Ortodoxe și a neamului românesc. De aceea aduc un pios omagiu pentru imensa trudă a Părintelui nostru Patriarh, pentru neîmpu­ți­nata Sa iubire ce o poartă Bisericii lui Hristos, pentru îmbel­șugata Sa dărnicie, tăinuită cu adâncă smerenie, dar și pentru înflăcărata Sa dragoste faţă de nația română.

Revenind la cifra „doisprezece”, sub care va sta aniversarea din acest an a întronizării Preafericirii Sale, ne rugăm Bunului Dumnezeu să dăruiască Părintelui nostru Patriarh belșugul binecuvântărilor revărsate peste cei doisprezece fii ai lui Iacov; Hristos, veșnicul Arhiereu, să așeze, ca și până acum, pe vrednicii umeri ai Preafericirii Sale omofor înmuiat în mierea harului dumnezeiesc, spre a sluji cu același zel misionar Biserica și neamul, precum le-a dăruit și Sfinților Săi Apostoli, cei doisprezece la număr; să prisosească harul și cereasca milostivire în viața și activitatea Preafericirii Sale, precum cele douăsprezece coșuri din pâinea dăruită de Mântuitorul flămânzitului popor; să hăruiască Domnul ani mulți  vieţii  și viață binecuvântată anilor Întâistătătorului Ortodoxiei româ­nești, precum a dat viață și binecuvântare copilei de doisprezece ani a lui Iair.

Domnul Dumnezeu, „de la Care vine toată darea cea bună și tot darul desăvârșit”, să-i dăruiască Părintelui nostru Patriarh deplină sănătate și sporite puteri ca să adauge cu luminile minții și ale inimii Preafericirii Sale noi și strălucite realizări în Biserica străbună, spre propășirea ei și a neamului nostru românesc.