Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Editorial De la firesc la nefiresc... încotro?

De la firesc la nefiresc... încotro?

Un articol de: Pr. Ciprian Bâra - 17 Apr, 2016

Cuvioasa Maria Egipteanca, una dintre sfintele cele mai populare ale Bisericii Ortodoxe, este model de luptă împotriva patimilor care atacă și răscolesc orice suflet, chiar și atunci când acesta vrea să se îndrepte spre Dumnezeu. Biografia ei, scrisă de Patriarhul Sofronie al Ierusalimului, atrage şi cucereşte atât prin frumuseţea stilului, cât mai ales prin înălţimea imaginii pocăinţei pe care o zugrăveşte. Pocăință care cheamă firescul, care caută normalitatea.
Cuvintele „normal" şi „firesc", derivatele şi extensiile lor sunt foarte discutate astăzi. Te încadrezi în prototipul „normalităţii~ de azi doar dacă eşti conectat la puseuri exclusiviste, spectaculoase şi foarte diferite. Modul în care se comportă oamenii astăzi, felul în care se îmbracă, modul indiscret de a se afişa în orice fel nu mai deranjează aproape pe nimeni şi e sprijinit de chipul succesului branduit, publicitat, îmbrăcat în haina orbitoare a luminii de ecran, care permite orice şi care acoperă orice.
Omul contemporan (mai ales românul) se află tot mai mult sub presiunea muncii şi simte din ce în ce mai mult lipsa timpului suficient pentru toate. Lucrează nonstop pentru un viitor incert şi nu mai are prezent. Se bucură doar uneori, când reuşeşte să-şi injecteze cu pasiune un hobby de mult uitat, imitând cu drag şi spor portretul-robot al unui occidental reuşit. Nu mai are timp de citit, este mereu preocupat de problemele de la serviciu, are prieteni, dar nu are timp să îi sune, poate doar un grăbit like pe facebook.
Trăim parcă o minimalizare a standardelor din dorinţa de a se impune o normalitate, de cele mai multe ori împotriva firii. Circulă atâtea curente în societate, încât dacă omul nu ia seama, nu ştie până unde poată să cadă, până unde poate să pătimească sufletul său. Credem permanent că ne aflăm într-o stare de normalitate, într-o stare de sănătate optimă, raportându-ne la standardele amăgitoare ale acestui veac grăbit şi dezordonat, cu o realitate a lucrurilor nivelată aproape uniform de lipsa bunului-simţ şi proiectată tendenţios prin mass-media necreştină, şi o ierarhie a priorităţilor devastată de tot soiul de etalări moderne.
Adesea se neagă lucrurile cele mai fireşti, cele mai simple, trăim impresia că se vrea ca oamenii, în special tinerii şi copiii, să fie nişte înfrânţi de la bun început, nişte predaţi de bunăvoie. Și toate acestea așezate în rama preocupării pentru (ne)sănătatea și educația timpurie, în cele mai mici amănunte, ale pruncilor noștri. Imaginea înşelătoare creată constant că oricine poate orice, că orice măr face şi pere este o lucrare meschină prin care se arată de fapt că nu există luptă duhovnicească şi că nu e necesară o astfel de luptă, de întoarcere. Patimile sunt proclamate normalitate şi nu se pune problema ca cineva să lupte împotriva patimilor (poate doar cei puţin ciudaţi), ba mai sunt şi votate. Într-o Europă majoritar creştină se votează cu entuziasm păcatele Sodomei şi Gomorei îmbrăcate şi învăluite în chipuri şi forme nefireşti, forţate, împotriva oricăror evidenţe ale firescului. Ne amăgim că responsabilitatea pentru toate acestea este tot timpul în alt loc și stăm departe de drumul pocăinței adevărate care ne duce la Hristos. Astfel, încotro ne îndreptăm?