Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Editorial Ortodoxia, icoana fidelității reînnoite

Ortodoxia, icoana fidelității reînnoite

Un articol de: Pr. Nicolae Dascălu - 20 Mar, 2016

În dicționarele multor limbi moderne, cuvântul ortodox și‑a extrapolat valoarea semantică inițială și exprimă, la modul general, conformitatea cu principiile de bază ale unui domeniu de cunoaștere sau ale unui mod de a fi. Dar pentru noi, originile sunt în Sfânta Scriptură, exprimate concis în versetul 3 al Epistolei Sfântului Apostol Iuda, frate al lui Iacob: credința dată sfinților, o dată pentru totdeauna.

Duminica Ortodoxiei reface mereu calea către începuturi, către înțelegerea și trăirea tainei dreptei credințe cu privirile ațințite spre veșnicie. Ziua de 11 martie 843 a rămas un reper istoric al învățăturii mântuitoare în care se concentrează cele șapte sinoade ecumenice și în care Ortodoxia este definită prin formula Sfinților Părinți de la Sinodul al VII‑lea Ecumenic (Niceea, 787): Ceea ce Profeții au văzut, Apostolii au învățat, Biserica a primit, învățătorii au formulat în doctrină, lumea a înțeles, harul a strălucit, adevărul a fost primit… aceasta grăim, aceasta proclamăm: Aceasta este credința Apostolilor, aceasta este credința Părinților, aceasta este credința ortodocșilor, această credință a ținut lumea.

În acele timpuri și în veacurile următoare, credința ortodoxă era decretată drept credința strălucitorului imperiu creștin cu capitala în „Roma Nouă”, cetatea basileilor bizantini. Dar cum cele de sub soare sunt nestatornice, au venit vremuri de încercare, stăpânirea pământească trecând în mâinile sultanilor otomani. Ortodoxia bizantină, ocrotită de lumina Crucii și a Învierii, s‑a fortificat în isihia mănăstirilor, în Sfânta Liturghie și în mărturia tăcută a icoanelor privegheate de lumina candelei din sufletele oamenilor. A rânduit Dumnezeu ca duhul Ortodoxiei să rodească însutit în culturile și în ethosul popoarelor creștine din Răsărit, între care și Ţările Române medievale. Simbioza dintre credință și cultură s‑a împlinit în spațiul românesc, dar și la popoarele vecine, prin sinteze fondatoare în care Ortodoxia se regăsește nu doar la izvoarele literaturii, arhitecturii, artelor plastice și muzicii naționale, dar și la temelia primelor instituții medicale, a școlilor și așezămintelor sociale.

Astăzi, ortodocșii de diferite etnii trăiesc pe toate meridianele lumii: dreptmăritorii „ereditari” - majoritari în câteva țări est‑europene, ortodocșii din diasporele naționale alături de convertiți din Occident sau din alte regiuni ale globului, organizați în multiple jurisdicții eclesiale. România este cea mai mare țară majoritar ortodoxă din Uniunea Europeană. Regimurile politico‑sociale în care își duc viața ortodocșii sunt adesea departe de „simfonia bizantină”: de la laicitatea pozitivă a parteneriatului social între Stat și Biserică la conviețuirea multiculturală și pluralismul religios al societăților democratice, până la mărturisirea Ortodoxiei prin suferință și martiriu, în locuri unde libertatea de credință este sever îngrădită. În orice loc și în orice timp sunt încercări și provocări, însă iubirea răstignită a lui Hristos este mai tare decât moartea. Semnificațiile Duminicii Ortodoxiei vin din lumina icoanei Învierii lui Hristos, pe care o anticipează, pentru că icoana este vedere către Împărăția lui Dumnezeu. Contemplația smerită din rugăciune se înalță: cu aripa ascetică a postului ca lepădare de iubirea trupească de sine și cu aripa iubitoare de semeni a milosteniei.

În era comunicațiilor globale, distanțele geografice, barierele lingvistice și cele social‑politice sunt mai ușor de cunoscut și traversat, astfel încât toți cei care împărtășesc dreapta credință pot să se cunoască mai bine și să edifice noi punți de solidaritate, unitate și comuniune în Biserica cea „una, sfântă, sobornicească și apostolească”. În acest context are loc anul acesta, la sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, în insula Creta, un eveniment mult așteptat: Sfântul și Marele Sinod panortodox. Întreaga Biserică va fi în duh de rugăciune cu întâistătătorii Bisericilor autocefale și autonome întruniți în sinod, în continuitatea sfintelor sinoade din primul mileniu creștin, ca într‑o icoană a fidelității reînnoite în credință, speranță și iubire.