Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Editorial Parteneriatul civil: un cal troian în dreptul familiei

Parteneriatul civil: un cal troian în dreptul familiei

Un articol de: Gheorghe Cristian Popa - 20 Mai, 2015

Pentru a cuceri o cetate, cea mai simplă, dar şi cea mai efici­en­tă stra­tegie este să organizezi atacul simultan la toate porţile e­xis­ten­te. În timpul atacului disperat la ora de religie, pionii uma­nis­­mului se­cular organizau deja un asalt, la fel de nedemn, la o altă poar­tă impor­tan­tă a cetăţii: familia. De data aceasta însă, au încercat cu calul tro­ian: sub aparenţa seducătoare a „binelui“ pe care îl do­resc persoanelor ca­re trăiesc din varii motive în concubinaj, şi-au pro­pus să strecoare în ce­tate arma lor cea mai exersată, care a avut re­zultate precise în a­se­di­e­rea multor alte cetăţi europene: parteneriatul civil, ca preambul al le­ga­­lizării căsătoriei între persoanele de acelaşi sex.

Dincolo de orice metaforă, propunerea legislativă pentru regle­men­­ta­rea parteneriatului civil este îndreptată mascat, dar foarte pre­cis, în a­cest sens, deşi motivele invocate de iniţiator ocolesc cu a­bi­litate acest su­biect. De ce? Pentru că urmează docil reţeta „surorii“ sa­le europene E­li­sabeth Guigou, cea care a iniţiat în 1998 proiectul de lege privind par­te­neriatul civil în Franţa şi care se jura, la acea vre­me, că acest demers nu are ca scop legalizarea căsătoriilor între per­soanele de acelaşi sex. Ul­t­erior, în 2013, când Franţa a făcut a­cest pas, a recunoscut că în 1998 a minţit, pentru că altfel parteneri­a­tul civil nu ar fi fost adoptat! Acesta es­te motivul pentru care în a­ceas­tă fază se insistă atât de mult pe bene­fi­c­iile pe care le-ar avea he­terosexualii care trăiesc în concubinaj, dar, în re­alitate, aceştia nu au nevoie de parteneriatul civil, atât timp cât îşi pot a­sigura toate drep­turile civile, patrimoniale prin căsătorie.

Pe termen scurt, obiectivul pare a fi acela de a face acceptabilă în so­cietatea românească ideea căsătoriilor între persoane de a­ce­laşi sex. Pe termen lung însă, obiectivele acestei legi propuse vi­zea­ză al­te anomalii. Poligamia este una dintre ele. Dacă în SUA şi Ca­nada exis­tă la ora actuală grupuri de lobby ale minorităţilor se­xu­­a­le care cer foar­te agresiv şi legalizarea poligamiei, în Brazilia a fost înregistrat deja, în 2012, primul parteneriat civil între trei per­soa­­ne. Apoi, dacă această for­mă de uniune va fi legalizată, cuplurile for­mate din persoane de a­ce­laşi sex vor putea pretinde mai uşor drep­tul legal de a adopta copii. În fond, este vorba despre discri­mi­na­­rea familiei prin clonarea acesteia în­tr-o formă care descurajează procrearea responsabilă şi stabilitatea eco­no­­mică şi emoţională a copiilor.

Lista poate continua generos, însă lupta pe care o duc aceşti „bi­ne in­tenţionaţi importatori de modele civilizate“ are o miză mult mai mare şi mai subtilă: desacralizarea sistematică a societăţii ro­mâ­neşti. Fiecare proiect de pe agenda acestor indivizi este croit în ju­rul a­ces­tui scop deoarece simţul sacrului va împiedica întotdeauna con­cre­ti­za­rea nefirescului. În cazul de faţă, promovarea parteneria­tu­lui civil, ca al­t­ernativă simplificată şi comodă la căsătoria civilă, ur­măreşte o deco­nec­tare manipulată a tinerelor generaţii de la viaţa re­ligioasă. Este greu de crezut că iniţiatorul acestui proiect de lege, cu­noscut pentru efortu­ri­le sale de secularizare a legislaţiei, nu a a­vut în vedere incompatibilita­tea care se creează, din punct de vedere re­ligios, între legea parteneria­tu­lui civil şi legea fundamentală a ţă­rii. Potrivit articolului 48 (2) din Con­stituţia României, „căsătoria re­ligioasă poate fi celebrată numai du­pă căsătoria civilă“. Ca atare, din punct de vedere legal, cuplul format prin parteneriat civil se au­to­­exclude de la posibilitatea de a primi Sfânta Tai­nă a Cununiei în Bi­serică. În lipsa căsătoriei civile, oficierea căsătoriei religioase ar fi o încălcare a Constituţiei. În logica seculariştilor, pro­li­­ferarea par­te­ne­riatelor civile va reduce numărul căsătoriilor religi­oa­se. Mizează pe comoditatea tinerilor contemporani şi pe resemnarea lor în faţa a­cestei clauze constituţionale. Personal, cred că încă nu cunosc su­ficient de bine poporul pe care încearcă să-l „civilizeze“! La ora la care scriu aceste rânduri, Parlamentul încă nu a decis asupra acestui proiect de lege; însă îndrăznesc să exclam de pe acum: Iată o altă iniţiativă de le­galizare a nefirescului care a sfârşit lamentabil!