Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Editorial Paştile Domnului, repetabila noastră povară

Paştile Domnului, repetabila noastră povară

Un articol de: Pr. Nicolae Dascălu - 09 Apr, 2015

Sunt două săptămâni din an - Săptămâna Mare şi Săp­tă­mâna Luminată - în care viaţa noastră trece iarăşi prin­tr-o poartă a veşniciei, în care cuminţenia pământului es­te tulburată de tăcerea răspunsului Domnului la întrebarea lui Ponţiu Pilat: „Ce este adevărul?“ (Ioan 18, 38): „Dacă Hris­tos nu ar fi înviat, învăţăturile Sale s-ar fi adăugat cugetărilor în­ţelepte din antichitatea târzie, iar faptele Sale minunate să­vâr­şite pentru oameni şi asupra naturii înconjurătoare s-ar în­scrie la capitolul întâmplări neobişnuite. El, Învăţătorul cel Bun, S-ar fi adăugat şirului imens de năpăstuiţi ai soartei, de oa­meni drepţi care suferă şi mor nevinovaţi. De aceea, Sfântul Apostol Pavel raportează totul la minunea Învierii Domnului: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noas­tră, zadarnică şi credinţa voastră“ (1 Corinteni 15, 14).

Aşadar, Paştile Domnului nu este doar o sărbătoare, cea mai mare sărbătoare creştină din cursul anului, ci este funda­men­tul vieţii noastre, un reper existenţial. Pentru fiecare dintre noi, pentru comunitate şi pentru articularea dintre genera­ţii. La vârste diferite, în lumina Crucii îngemănate cu făclia de Paşti, alte văluri ni se ridică de pe cărunteţea minţii şi în­ţe­lesuri noi ni se revarsă în adâncul fiinţei. Oricâte încercări şi deziluzii am avea în lumea aceasta, viaţa merită trăită mă­car pentru a mai ajunge o dată în dimineaţa Învierii.

De-a lungul şi de-a latul pământului, în locuri şi timpuri di­ferite, tradiţiile şi obiceiurile de Paşti sunt sensibil di­ferite, însă misterul liturgic al Sărbătorii le dă sens. Cu toţii ştim că pasca şi ouăle roşii nu reprezintă mare lucru dacă au pier­dut legătura cu semnificaţia lor spirituală. Ascultăm adesea povestiri şi amintiri despre Sfintele Paşti şi ne minunăm că totuşi vârsta copilăriei este cea mai apropiată de miezul săr­bătorilor pascale. Nici cultura mediatică nu neglijează ma­rea sărbătoare a creştinătăţii. Mai mult, îi oferă un veşmânt mul­ticolor, în care aspectele spirituale se îmbină cu miturile o­mului de azi: filme artistice despre drama cristică sau filme do­cumentare despre Ţara Sfântă, transmisiuni în direct de la adu­cerea Sfintei Lumini, pachete promoţionale de călătorie pentru vacanţa de Paşti, imaginile iepuraşilor surâzători de ciocolată amestecate cu scâncetele mieilor din pieţe, pregătiţi pentru sacrificiu …

Şi, totuşi, de aproape două mii de ani, esenţială rămâne în aceste zile dulcea şi repetabila povară a drumului că­tre sfânta biserică. Mai somptuoasă şi cu o acustică per­fec­­tă sau mai modestă, departe pe deal sau ascunsă între blo­cu­rile din cartierele urbane, casa Domnului este mai mult de­cât ori­când larg deschisă. Părinţi şi copii, bunici şi nepoţi, cle­rici şi mireni vin acum la Denii, la Mărturisire şi Împărtăşire, cântă împreună Prohodul, iar în noaptea de Paşti - imnul de bi­­ru­in­ţă „Hristos a înviat!“. Acum, ne simţim mai aproape unii de al­ţii, nu contează dacă ne ştim sau nu ne ştim numele. Ne sim­­ţim mai aproape de Dumnezeu, pentru că suntem acolo, în tim­­pul sacru, cu Fiul Său, pe Drumul Crucii. Iar în Săp­tă­mâ­na Luminată ne regăsim pe noi înşine, regăsim sensul şi bu­cu­­­ria vieţii. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bu­­curăm şi să ne veselim întru ea (Ps. 117, 24).

La şcoala Crucii şi a Învierii, purtăm cu toţii acest legământ, „jugul cel bun“ al lui Hristos - repetabila noastră povară.