Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Editorial Pelerinajul, manifestare a bucuriei credinţei

Pelerinajul, manifestare a bucuriei credinţei

Un articol de: Constantin Stoica - 01 Noi, 2015

Suntem la puțin timp după pelerinajul la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, eveniment religios, cu o profundă semnificaţie duhovnicească, organizat anual la Bucureşti în perioada 23-28 octombrie.

Anul acesta, pelerinii din întreaga ţară au avut bucuria să se închine şi să cinstească sfintele moaşte ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou şi ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, păstrate în Catedrala Patriarhală, şi, în premieră, pe cele ale Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, aduse special la Bucureşti de la Mănăstirea „Sfântul Apostol Pavel” din Muntele Athos de o delegaţie a Bisericii Ortodoxe a Greciei, condusă de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Pavel de Drama.

Au fost şase zile de bucurie pentru mulţime de pelerini de toate vârstele şi din toate categoriile sociale în atmosfera duhovnicească a Sfintelor Liturghii arhiereşti, oficiate în fiecare dimineaţă, şi a slujbelor de Priveghere din fiecare seară.

În ultimii 10 ani, datorită creşterii în amploare a celor două mari pelerinaje de toamnă, de la Iaşi şi Bucureşti, prezenţa unui număr impresionant de credincioşi reprezintă temă de analize sociologice sau subiect dezbătut pe larg în presă. Discuţii mai sunt purtate în zilele pelerinajului în familie, între prieteni sau la serviciu.

Pentru cei nehotărâţi, bucuria credinţei întipărită pe chipurile pelerinilor care aşteaptă răbdători timp de 10-12 ore pentru a ajunge la baldachinul de pe colina Patriarhiei reprezintă imboldul pentru a le urma exemplul la pelerinajul următor. Cei care participă pentru prima dată la un astfel de pelerinaj trăiesc o experienţă duhovnicească aparte, deoarece au posibilitatea de a fi în dialog cu alţi pelerini, de a medita la modelul de credinţă al sfinţilor şi de a învăţa din exemplul pozitiv al semenilor.

Pe unii pelerinajul îi contrariază şi îl consideră o manifestare religioasă nepotrivită pentru omul modern, într-o epocă a confortului şi a facilităţilor de tot felul. Pentru alţii este greu de crezut şi de acceptat că într-o societate secularizată mai există semeni cu profunde convingeri religioase care trăiesc şi dau mărturia propriei credinţe.

În sfârşit, într-o societate capitalistă în care spiritul concurenţial şi câştigul material sunt predominante, unii se rezumă doar la a face calcule legate de valoarea totală a donaţiilor pelerinilor.
Pelerinajul este un act de credinţă care ne ajută să învingem rutina, indiferenţa sau apatia şi să medităm la sensul şi rostul nostru pe pământ, la legătura noastră cu Dumnezeu şi relaţia cu semenii. Cinstirea sfinţilor şi a sfintelor moaşte reprezintă o parte esenţială a credinţei noastre prin care vedem roadele lucrării harului în şi prin oameni. În acelaşi timp, pilduitoare pentru noi rămâne strădania sfinţilor, aceşti eroi ai credinţei, modele, rugători şi prieteni ai noştri, care au depăşit încercările şi au biruit ispitele înain­tând permanent pe calea mântuirii. De aceea este bine să medităm permanent la valoarea inestimabilă a tezaurului de sfinţi pe care îl avem în Ortodoxie şi cât de săraci sufleteşte am fi fără aceştia.