Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Editorial Pocăința ne înviază din moartea păcatului

Pocăința ne înviază din moartea păcatului

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 16 Feb, 2020

După ce ne-am născut, părinţii noştri au avut grijă ca nu după multe săptămâni să ne ducă în Biserică şi să fim botezaţi, devenind astfel membri ai Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, care este Biserica. Prin Botez am renăscut, am primit viață în Biserică în calitatea noastră de creştini, deci de următori ai lui Hristos, Care spune: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5). Prin Botez ni s-a fixat scopul existenţei noastre, mântuirea, adică ajungerea în Împărăţia lui Dumnezeu. Să nu uităm că odată cu Botezul am primit şi Mirungerea, prin care am dobândit bogăția darurilor Sfântului Duh. Prin aceste daruri noi am luat puterea de a duce o viață creștinească, de a ne opune răului și păcatului și de a săvârși binele. Iar toate acestea au fost încununate la sfârşitul slujbei Botezului de primirea celei de a treia Taine, şi anume Sfânta Împărtăşanie prin care Hristos Care S-a jertfit pentru mântuirea noastră Se sălășluiește în noi. De aceea trebuie să-L avem pe Hristos în inima noastră şi să ne raportăm toată viaţa la El şi să trăim ferindu-ne de păcat pentru a fi vrednici să ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Lui, care să ne fie hrană pentru viaţa veşnică. În fiecare zi a vieţii noastre să ne amintim că prin Botez ne-am născut la o viață nouă, am înviat spiritual, intrând îndreptaţi și sfințiţi în Împărăția întemeiată de Hristos.

Din nefericire, pe parcursul vieţii noastre ne abatem de la traiectoria noastră spre mântuire, fixată prin Botez, şi, la fel ca fiul risipitor din Evanghelia acestei duminici din perioada Triodului, ajungem să rătăcim în întunericul ţării îndepărtate a păcatului. De ce este îndepărtată? Pentru că păcatul este ruperea comuniunii omului botezat cu Dumnezeu şi îndepărtarea lui de scopul fixat prin Botez, şi anume Împărăţia cerurilor, deci ajungerea la mântuire.

Astfel, în loc să fim Fii ai Împărăţiei, devenim fii risipitori, care risipim în urma păcatelor noastre darurile primite de la Preasfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, prin Sfintele Taine. Din nefericire, de prea multe ori suntem niște fii risipitori în această lume care ne ademenește ispititor, cu toate că avem darul credinței adevărate şi mai ales avem parte de Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, prin Taina Sfintei Împărtăşanii. Alergăm după roşcovele patimilor păcătoase pierzând şi sănătatea trupului, şi mai ales liniştea sufletului. Însă Tatăl Ceresc, în nemărginita Sa bunătate, ne-a lăsat prin Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos, Taina Pocăinţei prin care, mărturisindu-ne păcatele, să ne întoarcem la El din ţara îndepărtată a păcatului să ne primească la fel ca părintele din Evanghelia acestei duminici, şi după ce vom spune ca fiul regăsit: „Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi” (Luca 15, 18-19), iar Tatăl Atotţiitorul să spună sfinţilor Săi îngeri din Împărăţia Sa cea cerească: „Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim; căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat” (Luca 15, 22-24). Cu adevărat prin păcate, ca şi Adam, murim, iar prin pocăinţă, ca şi fiul risipitor, ne mântuim, înviind din moartea păcatului prin Hristos Domnul înviat, prin Care am primit viaţa veşnică.

Citeşte mai multe despre:   Pilda Fiului Risipitor