Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Editorial Un Împărat smerit pentru lumea noastră

Un Împărat smerit pentru lumea noastră

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 08 Apr, 2014

Floriile reprezintă sărbătoarea Intrării Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim. Acest eveniment ne este prezentat de toţi cei patru Sfinţi Evanghelişti de la care aflăm că Mântuitorul Iisus Hristos a fost primit triumfal în Ierusalim ca urmare a minunii învierii lui Lazăr, care fusese mort vreme de patru zile. De obicei, la sărbătorile mari, iudeii se adunau la Ierusalim din toate provinciile istorice ale Ţării Sfinte pe care le locuiau şi în acelaşi timp veneau şi cei din comunitatea extrem de importantă a celor aflaţi în diaspora. Cu predilecţie de sărbătoarea iudaică a Paştilor, Ierusalimul devenea o cetate neîncăpătoare pentru zecile de mii de iudei veniţi din toate colţurile Imperiului Roman pentru a fi prezenţi la această mare sărbătoare. De aceea, guvernatorul roman al Palestinei se deplasa de pe litoralul Mării Mediterane, din Cezareea, la Ierusalim, cu prilejul acestei sărbători, alături de o parte din legiunile sale, pentru a asigura ordinea şi a preîntâmpina revolta poporului aflat sub ocupaţie romană, dezamăgit de starea socială precară în care trăiau majoritatea iudeilor din timpul Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi nădăjduind în venirea unui Mesia după chipul şi asemănarea regelui David, care să refacă regatul acestuia de odinioară. Văzând învierea lui Lazăr, au considerat că Iisus Hristos este Cel Care poate să le împlinească acest vis, de aceea Îl primesc în chip triumfal în Ierusalim, văzând în El pe Cel Care le poate împlini aşteptările lor mesianice legate indisolubil de lupta lor pentru eliberarea de sub autoritatea Imperiului Roman.

În ciuda primirii regale pe care o face poporul Domnului Iisus Hristos, intrarea Lui în Ierusalim se face în smerenie deplină, deoarece Hristos vine plin de dragoste, şi nu ca un împărat efemer din lumea aceasta. Împărăţia Sa nu are legătură cu gândirea şi slava lumească, pentru că este o împărăţie a iubirii şi a smereniei. Iisus Hristos intră în Ierusalim şi în istorie în chip diferit faţă de ceilalţi împăraţi efemeri ai lumii acesteia. El nu vine ca un rege înconjurat de soldaţi pentru a schimba împreună cu aceştia o împărăţie cu alta, ci vine în smerenie, sărăcie şi simplitate pentru a ne face părtaşi prin Jertfa şi Învierea Sa Împărăţiei celei nepieritoare şi veşnice cu îngerii în iubirea Preasfintei Treimi. Smerenia lui Hristos este expresia iubirii şi simplităţii Sale care se vădeşte printr-un fapt ieşit din comun, acela că cei mai mici din popor, şi anume copiii, Îl slăvesc pe Hristos la intrarea Sa în templul din Ierusalim zicând: Osana, Fiul Lui David (Mt. 21,15), arătând astfel că Duhul Sfânt lucrează asupra inimilor curate şi neprihănite, punând în ele mărturii ale adevărului mai presus de înţelegerea celor mari, orbiţi de păcatul mândriei. Primirea lui Hristos în Ierusalimul sufletului nostru se face cu inimă curată de prunc, care se defineşte prin smerenie şi iubire necondiţionată. Domnul nostru Iisus Hristos vine la noi astăzi, de Florii, smerit, pe mânzul asinei şi ne aşteaptă ca să Îl primim nu doar cu buzele, slăvindu-L şi spunând: Osana, binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului (Ioan 12, 13), ci mai ales să Îl primim în inima noastră prin mărturisire curată şi prin împărtăşirea cu cinstitul Său Trup şi Preasfântul Său Sânge, spre a avea parte de El şi de Împărăţia Sa cea veşnică.