Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Fănuş Neagu, un munte pe şesul Brăilei

Fănuş Neagu, un munte pe şesul Brăilei

Un articol de: Daniela Șontică - 25 Mai 2011

A murit Fănuş Neagu şi, odată cu el, puţin din simbolul a ceea ce defineşte sintagma "frumoşii nebuni ai marilor oraşe".

Nobleţea scriitorului adevărat, aşa cum a fost Fănuş, aruncă şi asupra celor din jur o lumină plină de dorinţa de a trăi viaţa ca literatură şi a scrie literatură ca ultima redută în faţa morţii. Emblematic pentru o lume de scriitori pe cale de dispariţie, boema lui Fănuş nu a fost în primul rând un elogiu al dezmăţului care adesea însoţeşte viaţa de scriitor, ci curajul de fi liber şi pe deplin conştient în viaţa reală de rolul său de personaj la fel de încântător ca acelea din propriile scrieri. Boema, nebunia frumoasă a condeierilor de până mai ieri, azi pare a fi o stare de lucruri fără de înţeles. Grăbiţi, stresaţi, accesorizaţi până-n măduvă cu atributele tehnicii, tinerii aspiranţi la strălucirea literei nu mai au azi gena unei anumite libertăţi interioare şi nici îndeajuns pe aceea a prieteniei întru scris. Tânărul scriitor de azi visează la statutul de membru într-un fel de companie corporatistă a celor care bat frenetic în tastele calculatorului, imprimând un text, spre obţinerea unui succes imediat.

Fănuş Neagu avea ceva din arşiţa Bărăganului ce aşteaptă în mijlocul verii ploaia ca pe o izbăvire, ceva din dorinţa de aventură de dragul cunoaşterii, la fel ca Panait Istrati ori ca Jean Bart. Ploaia lui erau cuvintele.

Fănuş Neagu ca om a murit, dar rămâne acel Fănuş Neagu care a scris. Nădăjduiesc că pentru atâta risipă de metaforă prin care ne-a bucurat şi va continua să o facă atâta timp cât oamenii vor avea obiceiul să citească va fi iertat de Dumnezeu pentru greşelile ce le va fi făcut ca om. Ca iubitoare de literatură, de un lucru pot fi sigură: pe vreme de arşiţă te poţi răcori urcând în zăpezile cărţilor lui ca pe un Everest de cuvinte. Revelatorie este iubirea sa de cuvânt din felul în care a mărturisit aceasta pe patul de spital, cu ultima suflare de viaţă, strigând către noi, ca un înger: "Nu desacralizaţi puterea cuvântului!" Asta a vrut să ne spună nouă, ziariştilor, de fapt celor care au uitat ce misiune importantă şi frumoasă au pe lume când slujesc arta scrisului.

Înalt Preasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, ne-a transmis ieri câteva gânduri de preţuire faţă de marele scriitor, pe care, de altfel, l-a şi vizitat în ultimele zile din viaţă şi a constatat câtă dragoste de neam, de ţară şi de valorile Bisericii avea acesta. Ierarhul care păstoreşte şi peste Brăila natală a lui

Fănuş şi pe care scriitorul a iubit-o atât de mult, la fel ca şi Dunărea şi Bărăganul, şi-a exprimat în cuvinte frumoase admiraţia faţă de acest mare om de litere care a făcut din cărţile sale o lumină şi o bucurie pentru alţii. Spunea Înalt Preasfinţitul Părinte că toată preoţimea adunată în conferinţă la Brăila, azi, în ziua înmormântării scriitorului, se va ruga pentru sufletul lui, iar preotul din Grădiştea-i natală şi mulţi dintre locuitorii acesteia vor veni să-l vadă ultima dată la Bucureşti pe marele făurar de limbă literară şi stil. Dorindu-se părtaş alături de cititorii "Ziarului Lumina" la omagiul pentru marele scriitor, ierarhul Dunării de Jos a spus că Fănuş Neagu este un scriitor "cât un munte pe şesul Brăilei", iar despre înmormântarea sa între Paşti şi Înălţare că "actualizează mesajul romanului său "Îngerul a strigat!". Ca un înger a luat trompeta şi a apărat dreptul fiecărui om de a muri frumos, certându-i pe ziariştii dornici de mondenităţi, care nu i-au citit niciodată opera, dar l-au hăituit chiar şi în spital. "Biserica reţine de la el arta şlefuirii cuvântului. Intempestiv ca om, uneori bolovănos în exprimarea orală, Fănuş Neagu ne-a dăruit în scris superbe încrustări de sidef în lemnul limbii române. Aşa cum rugăciunea şlefuieşte cuvântul pentru suflet, aşa a şlefuit el cuvântul pentru cultură. Din jargon a ştiut cu artă să înalţe cuvântul la un nivel nepreţuit, dându-i o lumină autentic culturală", a mai spus ierarhul Dunării de Jos.

Fie ca Fănuş Neagu să se bucure în veşnicie de frumuseţea Cuvântului, de dincolo de nisipurile trecătoare!