Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Felia de cozonac

Felia de cozonac

Un articol de: Ștefan Mitroi - 14 Apr, 2017

Burta unei gravide care merge la câmp şi aţipeşte pe la prânz în iarbă e un deal pe care urcă furnicile călcând direct pe bătăile inimii celui mic dinăuntru. Pe mama au apucat-o durerile ­facerii la vie. A venit cu mare osteneală acasă... Era seara de Înviere. După miezul nopţii, s-a auzit un plâns de copil. Eram eu, care mă mutasem din burta mamei în burta lumii, sub ochii curioşi ai câtorva furnici. Primul lucru pe care l-am văzut prin întuneric a fost un om care tocmai ieşise dintr-un mormânt.

Întrucât nu ştiam pe atunci prea multe despre viaţă, iar despre moarte, nici atât, m-am ferit să pun întrebări. Deşi nu învăţasem încă să vorbesc, le-am spus bună dimineaţa oamenilor care se întorceau cu lumânări aprinse de la biserică. Apoi mamei i s-a făcut foame şi tata i-a tăiat o felie de cozonac cu acelaşi cuţit cu care îmi tăiase mie moaşa buricul. Avea gustul vieţii mele cozonacul. De aceea mama a plâns cu lacrimi amare de fericire, înghiţind din greşeală şi firimiturile pe care Fiul lui Dumnezeu le promisese, în timp ce învia, furnicilor. (Din volumul Jocuri de nenoroc, Editura RAO, 2015)