Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Festivalul „Caisa de Aur” de la Erevan și darurile sale

Festivalul „Caisa de Aur” de la Erevan și darurile sale

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Elena Dulgheru - 25 Iulie 2015

Festivalul inter­na­țio­nal de film „Golden Apricot” (Erevan, 12-19 iulie 2015) este cel mai important eveniment cinematografic din regiunea Caucazului. În cei 12 ani de existență, festivalul a crescut în anvergură, devenind un centru de întâlnire nu numai al cinematografiilor caucaziene și al cineaștilor armeni din diaspora, ci și un nucleu de dialog al piețelor de film din Europa de Est, Orientul Mijlociu și din țările fostului teritoriu sovietic, dar și al altor cinematografii care împărtășesc sisteme comune de valori. 

Moștenitoare a unei istorii recente similare sau apropiate, aceste cinematografii, deși de sine stătătoare, au o serie de elemente comune atât în privința perspectivei de abordare a artei filmului, cât și în ceea ce privește valorile fundamentale ale vieții. La o privire mai atentă, regăsim în ele idealuri și tipologii umane comune, care se pare că le-au modelat, de secole, istoria.

Pe lângă competiția interna­țio­nală de lungmetraj (împărțită în secțiile de documentar și fic­țiune), festivalul mai conține o sec­țiune de scurtmetraj, o com­pe­tiție națională, intitulată „Armenian Panorama”, și câteva secțiuni necompetitive.
Premiul Federației Inter­na­ționale a Criticii de Film (FIPRESCI) are, spre deosebire de secțiunile competitive, o valoare strict onorifică (nematerială), dar importantă din punct de vedere profesional. Probabil că din acest motiv direcția de programe a festivalului a propus în acest an spre selecție juriului FIPRESCI o serie de filme din secțiuni diferite, cele mai multe aparținând programului din afara concursului „Films Across Borders“ (șapte filme), două Competiției Internaționale și un singur film secțiunii „Armenian Panorama“. Din acest juriu am făcut parte, alături de istoricul de film Siranush Galstyan, profesor de istoria filmului la Universitatea din Erevan, și Stephen Locke, critic de film și selecționer pentru Berlinale.

Cu toate că cele 10 pelicule apar­țineau unor secțiuni diferite, toate aveau ceva comun în pri­vința sensibilității și viziunii despre lume, completând împreună un tablou unic, specific duhului „Caisei de Aur”. Filme dezbătând probleme sociale specifice țărilor din care provin, ca drama israeliană de familie „Ben Zaken” ­(r. Efrat Corem) și coproducțiile ­georgiene „Corn Island” de George Ovashvili și „Line of Credit” de Salome Alexi; filme reconsiderând trecutul recent, ca multiproducția armeano-franco-rusă „Moskvich, My Love” de Aram Shahbazyan, rusescul „Pioneer Heroes” de Natalya Kudryashova și coproducția turcă „Snow Pirates”, de Faruk Hacihafizoglu; dar și filme tratând teme eterne, ca prietenia și copilăria („Sivas”, de Kaan Mijdeci), lupta pentru maturizare într-o lume patriarhală („40 Days of Silence”, al regizoarei Saodat Ismailova), confruntarea dintre satul paradisiac și orașul pierzării („The Move”, de Marat Sarulu), ori cea dintre profesor și elev, transformată într-o distrugătoare și periculoasă poveste de dragoste („The Clinch”, de Serghei Puskepalis). Toate acestea formează un portret cinematografic multinațional colectiv, ale cărui idealuri sunt aspirația către frumusețe, armonie și credința în valorile umane autentice, pe care civilizația secularizată este pe cale de a le pierde total.

Cu toate că selecția pe care am fost invitați să o jurizăm a fost limitată, au existat câteva pelicule care ar fi meritat să fie recunoscute de jurii și de un public mai larg. Cele mai atașante pelicule, care au atras voturile tuturor membrilor juriului criticii, dar nu au obținut nici un premiu, sunt „Sivas”, „Snow Pirates” and „Corn Island”. Primele două au acțiunea plasată în provincii din Turcia și explorează universul copilăriei. Primul povestește despre luptele ilegale de câini organizate de țăranii din Anatolia și de prietenia dintre un băiat și un câine salvat de acesta. Cel de-al doilea descrie lupta pentru supraviețuire a unui grup de prieteni, obligați să fure cărbune pentru încălzirea familiilor lor în cea mai grea iarnă din istoria Turciei moderne, în perioada crizei economice a anilor ‘80.

Tot lupta pentru supraviețuire, de data aceasta a țăranilor abhazi în timpul războiului georgiano-abhaz, este tema filmului „Corn Island”. Regizorul filmului, George Ovashvili, este multilaureat pentru tulburătoarea sa peliculă despre același război, văzut din perspectiva unui copil, „Celălalt mal” („The Other Bank”), care a putut fi văzut în România și despre care am scris.

Nostalgia după fosta Uniune Sovietică sau, mai exact, lamentarea disperat-tragicomică a cetățenilor unui imperiu care nu mai există, în care fiecare și-a investit energia, pentru a-și câștiga un loc respectabil în societate, este tema comună a filmelor „Pioneers Heroes” și „Moskvich, My Love”. Primul urmărește maturizarea unui grup de prieteni, odinioară pionieri, care nu-și găsesc locul într-o Rusie postcomunistă lipsită de ideal. Cel de-al doilea este laureatul premiului FIPRESCI și al Premiului juriului ecumenic al festivalului, și despre el voi scrie pe larg. (Corespondență de la Erevan)