Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Frica lui Iraclie

Frica lui Iraclie

Cel care nădăjduieşte în Dumnezeu este în afara primejdiei, este ca un leu fără frică. Nici o nenorocire nu îl biruieşte pe cel drept, chiar dacă ea poate fi amară pentru inima lui. Cheia pentru a învinge frica, deci, este încrederea totală, completă în Dumnezeu. Încrederea în Dumnezeu este un refuz de a ceda în faţa fricii. Este întoarcere spre Dumnezeu chiar şi în cele mai negre vremuri şi este convingere că El va îndrepta lucrurile. Această încredere vine din cunoaşterea lui Dumnezeu, din cunoaşterea că El e bun.

Odată ce am învăţat să ne punem încrederea în Dumnezeu, nu ne vom mai teme de lucrurile care vor veni împotriva noastră. Vom fi ca psalmistul care a spus cu încredere: „Să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi lor sălaş şi se vor lăuda cu Tine toţi cei ce iubesc numele Tău“ (Psalmul 5:11).

Iraclie, unul dintre guvernatorii Alexandriei Egiptului din secolul al V-lea după Hristos, ne-a lăsat convorbirea sa cu un sfânt vieţuitor al pustiei pe nume Dorotei, care a trăit 60 de ani în chip bineplăcut lui Dumnezeu în crăpătura unei stânci. Odată, povesteşte Iraclie, l-am vizitat pe Dorotei în deşert, iar el, printre altele, mi-a spus să cobor la izvorul ce se afla tot acolo şi să scot apă. Eu m-am dus şi, văzând în fântână un şarpe mare plutind, m-am întors degrabă la bătrân, speriat şi cu ulciorul gol. Bătrânul a zâmbit, s-a uitat lung la mine şi dând din cap, a zis: „Dacă Dumnezeu i-ar îngădui diavolului să arunce şerpi în toate izvoarele, nu ai mai scoate apă din nici o fântână?“

Apoi, ieşind din peşteră, a mers degrabă la acelaşi izvor, a umplut ulciorul cu apă, a închinat apa, făcând semnul crucii, şi a început să bea, spunând: „Unde este Crucea, de acolo fuge răutăciosul satana ca un neputincios“. (Adaptare de Augustin Păunoiu după o pildă din volumul „Ilio­tropion sau acordul dintre voia omului şi voia lui Dumnezeu“, Sfântul Ioan Maximovici, Editura Egumeniţa, 2012)