Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei În căutarea lui Dumnezeu

În căutarea lui Dumnezeu

Data: 02 Decembrie 2013
Trei tineri îşi terminaseră foarte bine studiile şi înainte de a se despărţi făcură o promisiune: vor cutreiera lumea, iar după trei ani se vor reîntâlni aducând cu ei lucrul cel mai de preţ pe care l-ar putea găsi.
 
Primul nu şovăi: plecă în căutarea unei pietre preţioase, nemaiîntâlnit de frumoasă şi valoroasă. Străbătu mări şi ţări, deşerturi şi munţi, cutreieră oraşe până când o găsi: era cea mai frumoasă piatră preţioasă care strălucise vreodată sub soare. Se întoarse deci în patria sa ca să-şi aştepte prietenii. Cel de-al doilea ins nu hoinări atât de mult ca primul. Găsi o fată cu chipul blând şi surâzător cu care se căsători. „Nimic nu este mai de preţ decât doi oameni care se iubesc“, gândea în sinea lui victorios tânărul nostru.
 
Se puseră deci să-l aştepte pe cel de-al treilea prieten. Acesta plecase în căutarea lui Dumnezeu. Lucru anevoios. Căutase pe cei mai vestiţi înţelepţi din toate ţările, dar nimic. Răspunsul căutărilor lui se lăsa aşteptat. Într-o zi, obosit de atâta hoinăreală, se aşeză pe iarbă, la marginea unui lac. Acolo urmări cu privirea o raţă care-şi căuta îngrijorată puii, aflaţi departe de ea. Bobocii erau mulţi şi sprinteni, iar raţa îi căută până la apusul soarelui, înotând printre trestii, până când îl recuperă şi pe ultimul pui. Atunci omul surâse şi se grăbi de întoarcere. Revederea prietenilor a fost una emoţionantă. Unul se lăudă cu piatra nestemată, altul cu soţia frumoasă coz. Nerăbdători, primii doi îl întrebară pe al treilea prieten: „Tu ce ai găsit de preţ? Trebuie să fie ceva minunat, de vreme ce ai întârziat atât. Şi apoi… o vedem din zâmbetul tău. Dezvăluie-ne taina!“
 
„L-am căutat pe Dumnezeu“, răspunse stingher tânărul. „Şi l-ai găsit?“,întrebară cei doi, plini de uimire. „Da, dar am descoperit că, de fapt, El mă căuta pe mine“. (Augustin Păunoiu)