Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei În Hristos stă îndumnezeirea omului

În Hristos stă îndumnezeirea omului

Un articol de: Sava Marian - 08 Ian, 2014

Motto : „Că vorba ta era mai dulce
Ca rodiile din Edom
Şi–nomenea Dumnezeirea
Şi îndumnezeia pe om”
(„Iisus prin grâu”, Nichifor Crainic)

În anul 2004, Editura Reîntregirea din Alba Iulia a publicat cartea  Părintelui Arhimandrit Placide Deseille “Ce este Ortodoxia? – cateheze pentru adulţi ”, tradusă de Liviu Marcel Ungurean, din care cităm: “Fundamentul îndumnezeirii creştinului este botezul, sau mai exact ansamblul celor trei Taine ale iniţierii creştine: Botezul, Mirungerea, Euharistia, pe care Biserica Ortodoxă, conform tradiţiei sale, nu le desparte niciodată. (…) Botezul ne eliberează de sub stăpânirea diavolului, ne face să murim păcatului şi ne face fii ai lui Dumnezeu deveniţi părtaşi ai naturii Sale. Mirungerea pecetluieşte opera săvârşită la Botez, dându-ne puterea Duhului Sfânt pentru a acţiona după noua identitate care ne-a fost conferită.

Euharistia este simbolul eficace al consumării, uniunii nupţiale a Bisericii şi a fiecărei fiinţe umane cu Hristos şi a unităţii tuturor în Trupul Său”. (pp. 74-75).

Se cuvine a fi precizat: fundamentul îndumnezeirii omului nu este Botezul, ci Hristos, deoarece Fiul lui Dumnezeu  S-a facut  Om, ca pe om să-l îndumnezeiască: “căci El S-a Întrupat ca noi să fim îndumnezeiţi" – după cum spune Sfântul Atanasie cel  Mare. Hristos este Cel care prin Botez îl face pe omul vechi supus păcatului şi morţii să se nască de sus pentru a deveni un “om nou” şi astfel să poată intra în împărăţia lui Dumnezeu. (cf. In. 3, 3).

Astfel,  Taina Botezului nu este fundamentul, ci mijlocul prin care Hristos ne face şi pe noi părtaşi morţii şi Învierii Sale.

Hristos este fundamentul, temelia: "căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă care este Hristos” (I Cor. 3, 11). Aşijderea si în legătură cu Mirungerea. Nu taina în sine pecetluieşte opera săvârşită la Botez, ci Dumnezeu prin Taina Mirungerii ne dă puterea Duhului Sfânt.

În aceeaşi perspectivă trebuie înţeleasă şi Taina Sfintei Euharistii: "Sfânta Euharistie ca şi celelalte Taine sunt mijloace ale relaţiei dintre Hristos şi oameni, prin care Hristos coboară în biserică pentru a înălţa credincioşii la asemănarea cu Dumnezeu. (…) Potrivit Sfintelor Scripturi, teologiei patristice şi Liturghiei Ortodoxe, centrul de gravitate al Bisericii nu este Euharistia, ci Hristos ca început, mijloc şi sfârşit al veacurilor, după cuvântul Sfântului Maxim Mărturisitorul. Prin Taina Euharistiei Dumnezeu  ne impărtăşeşte lucrarea Sa, ca har şi dar. Prezenţa lui Hristos în Biserică are caracter paradoxal, întrucât Domnul este prezent în acelaşi timp atât în Sfânta Euharistie, dar rămâne şi deasupra Euharistiei cu Tatăl, ca să înalţe credincioşii la comuniunea de viaţă veşnică trinitară: „Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din Sfânt locaşul Tău şi de pe scaunul slavei Împărăţiei Tale, şi vino ca să ne sfinţeşti pe noi, Cel ce sus impreună cu Tatăl şezi şi aici, în chip nevăzut, împreună cu noi eşti. Şi ne invredniceşte, prin mâna Ta cea putenică, a ni se da nouă Preacuratul Tău Trup şi Scumpul Tău Sânge şi prin noi la tot poporul.”

Este adevărat că Hristos este prezent în Euharistie, dar nu ramane prizonierul vreunei Taine, fiindcă nu este numai Logos Mântuitor, ci şi Logos Creator care îmbrăţişează întreaga creaţie cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Tendinţa de a muta centrul de gravitate al Bisericii de la Hristos la Sfânta Euharistie este o consecinţă a procesului de secularizare a lumii, care a mutat centrul de gravitate al creaţiei de la Dumnezeu la om.

Într-un mod cu totul diferit de Sfântul Grigorie Palama, care pune accentul pe dimensiunea verticală a Sfintei Euharistii, Nicolae Cabasila interpretează Euharistia în perspectiva orizontală, a istoriei, şi consideră că Sfânta Euharistie este mijlocul prin care Hristos înaintează cu Biserica spre Parusia Sa de la sfârşitul veacurilor. În această perspectivă orizontală Sfânta Euharistie se constituie ca Taină a Tainelor (după cum spune Ierotei) şi centrul de gravitate al Bisericii, dar se slăbeşte legătura verticală dintre Hristos şi Biserică prin Sfântul Duh.

Aceste două dimensiuni -  verticală şi orizontală - pot fi ţinute împreună numai în Hristos, fiindcă El este în acelaşi timp Dumnezeu şi Om nedespărţit.

Aşadar, Hristos este Cel Care lucrează în noi prin Sfintele Taine, căci ele nu sunt fundamente, ci mijloace prin care Mântuitorul ne împărtăşeşte harul Său, iar prin Sfânta Euharistie, Hristos ne dă nu doar harul Său, ci ni Se Împărtăşeşte cu totul pe Sine, dându-ne Trupul şi Sângele Său, ca adevărată mâncare spre viaţa veşnică: „Fiul lui  Dumnezeu S-a întrupat ca să ne îndumnezeiască pe noi.”