Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei În negura necunoaşterii

În negura necunoaşterii

Un articol de: Alexandru Pripon - 11 Mai, 2012

A fi scriitor în aceste zile constituie o cursă cu obstacole din ce în ce mai mari, menite să-l descurajeze şi pe cel mai ambiţios atlet. Nu pentru că scrisul în sine ar fi greu. Deşi este. Nu pentru că afirmarea printre condeieri ar fi, adesea, un joc al prieteniilor şi orgoliilor. Deşi este. Ci pentru că viaţa socială a unui autor devine un adevărat calvar, presărat de jigniri, umilinţe şi ironii deloc binevoitoare. Astăzi, când nu mai avem răbdare să citim nici eticheta produsului cumpărat din supermarket, darămite literatură.

Am văzut tineri talentaţi, cu un potenţial uriaş, viitori scriitori de renume, care au abandonat condeiul într-un sertar adânc. Şi-au dedicat toate eforturile construirii unei cariere. Au ales un domeniu de succes. Şi au dispărut într-o lume devotată pragmatismului, trist, prozaic, fără a lăsa în urmă decât amintirea unui început promiţător. De ce acest sacrificiu? Din motive financiare în primul rând. Căci scriitorii care supravieţuiesc graţie operei lor, fără compromisuri sunt foarte rari, adesea doar personaje lipsite de credibilitate din filmele americane de duzină.

În al doilea (şi deloc ultimul) rând, apare o altă problemă a lumii contemporane: dispariţia cititorilor. Iar cauzele acestei dispariţii sunt multiple, lor adăugându-li-se, oarecum de curând, una extrem de gravă. În lunile trecute s-a strecurat aproape neobservată o ştire aparent neinteresantă. Elevii români participanţi la teste internaţionale au dovedit că pot citi, dar nu pot înţelege un text. Ne aflăm, aşadar, sub înşelătoarea "zodie" a iletrismului, analfabetismul funcţional a cărui extindere o semnalam şi noi, în paginile "Ziarului Lumina".

Trebuie stabilit: iletrismul nu este sinonim cu prostia. Nici măcar prelungindu-i sensul dincolo de limitele obiectivităţii. Constituie însă o anticameră întunecată a ignoranţei, lucru cu atât mai înspăimântător, cu cât spectrul său se extinde asupra unei generaţii întregi. Vina ne aparţine în totalitate. Noi am lăsat cititul deoparte, găsindu-ne alte preocupări, iar urmaşii noştri nu mai pot citi, deoarece televizorul şi calculatorul, alături de alţi factori, le-au deformat capacitatea de a înţelege fraze lungi. În loc să le oferim un exemplu pozitiv, noi am fost mulţumiţi de aparenta lor cuminţenie, lăsându-i să rătăcească neocrotiţi pe meleagurile unor surogate ale fanteziei. Astfel, fără a-şi dezvolta imaginaţia, s-au obişnuit să primească ideile de-a gata, într-un mod facil, mai ales prin intermediul imaginilor.

Să mai fii scriitor în zilele noastre? Pentru ce? Pentru cine? Autorii apreciaţi sunt cei care au dat naştere unor scenarii de succes, chiar dacă filmele rezultate de cele mai multe ori răstălmăcesc înţelesurile cărţilor, transformân-du-le fie în locuri comune, fie în mesaje prolixe. Iar ceilalţi, cei mulţi, se zbat în anonimat şi în lipsuri, aşteptând să treacă aceste vremuri potrivnice, să îşi recapete locul meritat în cetate. Deşi, dacă nu vom face un efort pentru a remedia situaţia gravă în care ne aflăm, odată cu ultimul cititor va dispărea şi cetatea. În negura necunoaşterii.