Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Începutul de an şcolar - prilej de bucurie, dar şi de reflecţie

Începutul de an şcolar - prilej de bucurie, dar şi de reflecţie

Un articol de: Prof. Dr. Constantin Cucoș - 13 Sep, 2011

Noul an şcolar debutează oarecum paradoxal, îngemănând dimensiuni contradictorii - atât de bucurie şi speranţă, cât şi de îndoială şi incertitudine. Perspectiva "luminoasă" este dată de faptul că fiecare început de an şcolar generează trăiri de neuitat pentru elevi, pentru părinţi, pentru dascăli, ne predispune pe toţi la gândirea şi vizarea a noi proiecte, ne mobilizează pentru a atinge noi ţinte. Perspectiva "ceţoasă" este imprimată de faptul că sistemul de învăţământ nu este încă "stabilizat", se lucrează sub semnul provizoratului, indeterminatului, fugitivului - a unui deficit de motivaţie, consens, încredere. Nu mai vorbim şi de unele elemente contextuale (criza economică actuală), care depreciază şi mai mult statutul simbolic şi material al cadrului didactic şi chiar încrederea beneficiarilor în actul educativ.

Viitorul curriculum va fi mai flexibil decât cel actual

Noua lege a învăţământului vine cu schimbări notabile în ceea ce priveşte aspectele structurale şi procesuale, impune noi prefigurări ale ciclurilor de învăţământ, ale curriculumului şcolar, ale sistemului de evaluare, ale formării profesorilor. Suntem într-o fază când aceste principii sunt doar anunţate de lege, nu şi specificate prin proceduri, metodologii sau derivaţii legislative lămuritoare. Ne-am asumat un proces de schimbare (prin guvernanţii pe care sistemul politic actual îl permite), dar ne lipsesc ghidajele necesare. Procesul se desenează simultan cu crearea unor borne, a unor cadraje ale acestuia. După ştiinţa noastră, echipe de experţi lucrează pe diferite componente, urmând să propună artefacte procedurale care să fie asimilate sub aspect formal, legislativ (noi înşine fiind cooptaţi în unele dintre aceste echipe). Se lucrează sub semnul urgenţei, al presiunii timpului, al lipsei, uneori, a unei viziuni integraliste şi pe termen lung. Ceea ce la alţii se decantează în ani, prin reflecţii multiple, experimentări, validări, reevaluări, la noi trebuie să se producă în câteva luni.

Cadrul legislativ actual ne propune un evantai de schimbări ce merită toată atenţia noastră. Viitorul curriculum va fi mai flexibil decât cel actual, se va mula tot mai mult pe particularităţile publicului şcolar, va fi adaptat în concordanţă cu o serie de competenţe generice revizuite şi aduse la zi. Procesul evaluativ se va multiplica şi resemnifica atât la intrarea în sistem, dar, mai ales, pe parcurs, funcţiile evaluării se vor remodela, trecându-se de la orientarea clasificatorie şi ierarhizantă spre funcţia prognostică şi formativă, rezultatele evaluării vor sta la baza construirii unor planuri individualizate de învăţare pentru fiecare elev, urmărirea evoluţiei progresului elevilor se va efectua prin intermediul unui portofoliu educaţional individual (un fel de "carte de identitate educaţională"), formarea cadrelor didactice se va realiza la nivel postlicenţă prin masterul didactic. Aceste exigenţe sunt cuprinse în textul legii, urmând să se concretizeze, să se rafineze în anii ce vin, dacă baza legislativă se va menţine.

Să nu aşteptăm ca binele să vină numaidecât de "sus", ci să ni-l facem singuri

Invit corpul profesoral la cumpătare şi înţelepciune în a gestiona o perioadă de prefaceri în care cu toţii vom fi actori. Este adevărat că nu noi creionăm politicile educaţionale de nivel macro (nu avem cum, nu avem forţă decizională, nu e treaba noastră). Însă, la nivelul practicilor curente, al activităţilor didactice de zi cu zi, suntem în continuare suverani. Trebuie să avem forţa sau curajul de a interveni responsabili şi creativi, de a administra aceste schimbări spre binele copiilor, de a le filtra sau adapta în consens cu perimetrul concret de acţiune. Să facem "binele" şi "mai binele" care ne stau în putinţă…

Dincolo de viitorul încă "vaporos", indeterminat, vă invit să gustăm din bucuriile "simple" ale începutului, să ne încredem în ceea ce ţine de fiecare dintre noi, să transformăm şcoala într-un perimetru al sărbătorii cunoaşterii, al întâlnirii şi conlucrării spirituale, al credinţei în înaltele şi perenele valori.

Să nu aşteptăm ca binele să vină numaidecât de "sus" (de la minister, de la autorităţi), ci să ni-l facem singuri - atât cât se poate -, dimpreună şi alături de elevii noştri!