Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Închinare Sfintei Cruci în arta populară românească

Închinare Sfintei Cruci în arta populară românească

Un articol de: Mihaela Palade - 14 Iun, 2019

La Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universităţii din Bucureşti, Sala Byzantion (aflată la demisolul facultăţii), este deschisă expoziţia „Închinare Sfintei Cruci - motive populare românești”, organizată în contextul Hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a declara 2019 Anul omagial al satului românesc. Expozanţii sunt, ca și la ediția de anul trecut, studenţi şi absolvenţi consacraţi ai specializării Artă sacră a facultăţii.

Fiind organizatorul și curatorul expoziției, cineva mi‑a sugerat că ar fi fost mai indicată reproducerea de cruci, troițe, pristolnice, din diferite zone ale ţării, pentru a fi o deplină închinare a Sfintei Cruci. Aşa este. Însă, în cazul acestei expoziţii m‑am raportat la artişti familiarizaţi cu bidimensionalul şi la studenţi familiarizaţi cu mai puţin, întrucât sunt încă la început de drum. A le aduce în faţă doar nişte reproduceri de cruci, ar fi însemnat să‑i cenzurez, să se limiteze la monocromia lemnului sculptat, policrom doar ocazional. Astfel, fiecare a putut să aleagă o temă în care să se implice sufleteşte şi pe care să o realizeze în tehnica care‑i este mai la îndemână. În plus, a‑i determina să se limiteze doar la cruci, troiţe, pristolnice, din diferite zone ale țării, ar fi echivalat cu o raportare exclusiv la crucile explicite, uşor de citit, la îndemâna oricărei răspântii. Pe când, eu am ales să mă raportez mai degrabă la crucile implicite, la aşa‑zisele cruci ascunse, cruces dissimulatae.

Ca în cazul expozițiilor de anul trecut, și acum am urmărit un singur criteriu - evitarea kitsch‑ului. În plus, nu mi‑am propus să obţin nişte opere strălucitoare, ci să‑i „dezmorţesc” pe studenţi, după cum se exprima un artist consacrat deja, să‑i determin să se raporteze la formele plastice așa cum sunt sau au fost obişnuiţi la atelier, ţinând cont de cele învăţate aici. Nu contează, în cele din urmă, atât câştigarea vreunui premiu, ci participarea. Aceasta reprezintă cel mai mare câştig.

Minunaţii studenți expozanți sunt: Mendelssohn Teodora, Bostan Teodosie, Bugalete Ana‑Consuela, Georgescu Raluca‑Maria, Rădulescu Cristina‑Mihaela (Varga‑Rădulescu), Chouk Yolla, Constantin (Rosoi) Gabriela‑Luminiţa, Mihali Alisa, Jianu Lelioara (Iancu), Onica Victoria‑Margareta‑Georgiana, Singureanu Alexandra, Avram Elena Mădălina, Piluiţă Mirela Irina, Dan Mihaela, David Ionel Iulian, Ioniță Elena Maria, Teodorescu Elena Veronica, Neguș Andrei, Costaș Cristina Simona (Socol), Vovciuc Ioanina, Panţir Maria, Pleşa Elisabeta, Lungescu (Beliciu) Carmen, Matei Sorina Gabriela, Dranca Rodica (monahia Hristofora) şi Nechifor Mihaela (monahia Daniela) de la Sfânta Mănăstire Voroneţ, Ciurumelea Daniel. Iar artiştii consacraţi: monahia Macrina Avram (Sfânta Mănăstire Hurezi), Cristina Ghiță Barbelian, Loredana Alexandra Boneanu, Daniela Amariei, Ana‑Maria Zară, Sorin Vinţeanu, Cristian Boca, Livia Ţebrean, Irina Otilia Anastase, Oana Maria Hondrea.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel preciza la sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena că „Sfânta Cruce leagă Pământul cu Cerul şi Cerul cu Pământul, devenind scară a mântuirii noastre”. Reflectând la aceste cuvinte, studenţii şi absolvenţii de la Artă sacră au devenit, prin această expoziție, mai apropiaţi de arta populară românească. M‑a întrebat cineva în ce fel au reuşit ei să descopere ţăranul român, să ia contact cu lumea lui. Nu ştiu exact în ce măsură au reuşit aceasta, dar sunt aproape sigură că au intrat în comuniune cu artistul din ţăranul român, acel anonim iubitor şi făuritor de frumos, care nu se vedea şi nu se visa artist, dar a cărui existență a fost şi este închinată Sfintei Cruci - o realitate percepută, explicit sau implicit, în toate structurile cruciforme ale artei populare româneşti.