Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Inimi nobile şi alese

Inimi nobile şi alese

Un articol de: Elena Dulgheru - 23 Apr, 2010

Serialele istorice sud-coreene III

Calitatea de excepţie a serialelor istorice sud-coreene difuzate de TVR1 (dintre care "Secretele de la palat"/ "The Great Queen Seondeok" încă poate fi văzut pe ecrane) nu stă în performanţa strict cinematografică (oare de asta presa de specialitate a preferat să le ignore?), ci în recursul inedit la o filozofie a istoriei necunoscută Europei şi în capacitatea de a evoca, în termeni extrem de accesibili, un Weltanschauung îndepărtat, a căror capacitate de a da răspuns marilor probleme ale actualităţii suntem invitaţi să o descoperim.

Valoarea filmului rezidă, aşadar, nu în ineditul aerat al suprapunerilor de pagode ori în estetica hieratică a decoraţiunilor interioare şi a costumelor, amprentate de sacru (pe care le putem contempla în destule melodrame cu parfum asiatic), nici în virtuozitatea coregrafiilor de arte marţiale (devenite unic subiect în filmele de gen), ori în tensiunea conflictuală în sine, ci în relaţia osmotică, strâns intercondiţionată, dintre spiritual şi profan, etică şi factualitate, condiţia individului şi condiţia colectivă, dezvoltate subtil, niciodată tezist şi infinit ramificate de-a lungul firelor dramaturgice.

Sedus de marile utopii ale naşterii cinematografului, Eisenstein se ambiţiona odată să ecranizeze "Capitalul"; puţini cineaşti au reuşit să redea pe peliculă concepte abstracte ori spiritul unei religii, dar iată că în secolul XXI apar filme ce scot la lumină şi pun în valoare, cum nu se poate mai surprinzător, apele freatice ale unor străvechi civilizaţii, pe care credeam că le putem cerceta doar din muzee ori din documentarele arheologice. Ceea ce ar trebui să ne stârnească invidia - nouă, europenilor, nouă, creştinilor -, iar pe creatorii de cultură interesaţi de tradiţie să-i facă să ciulească cu atenţie urechile.

E adevărat, moda serialelor TV "arheoistorice" de aventuri, încununate imediat de un imens succes de public naţional şi panasiatic, datează în Coreea de Sud de câţiva ani; apariţia genului, orientat iniţial spre legendar şi fantastic (aşadar, spre exploatarea bogatei mitologii autohtone), era o replică la fantasy-ul occidental marca Tolkien; treptat, acesta se maturizează, debarasându-se de excesele apăsat-comercialiste ale fantasy-ului şi optând pentru o dominantă mai realistă, construită peste acelaşi calapod al gramaticii basmului.

Succesul plonjeului în arhaicitate al cineaştilor sud-coreeni constă, aşadar, în buna cunoaştere a arsenalului hollywoodian, dezvoltat de propria şcoală de cinema, dar mai ales în ataşamentul lor organic faţă de tradiţie şi istorie şi în conştientizarea acestora drept marcă identitară a prezentului: plăcerea jocului actoricesc, lipsit de clişee muzeografice, dar şi de şarje şi dedublări "postmoderne", nuanţarea credibilă a personajelor, construite în adâncime, uimitoarea diversitate tipologică a acestora, tratată cu ştiinţa interpretativă a "temei cu variaţiuni" şi inteligent exploatată dramaturgic, vasta paletă emoţională şi gestuală (supusă, evident, unei anumite convenţionalităţi) - iată valenţe pe care nu le întâlnim nici în fantasy-ul, nici în rarele montări "paleoistorice" occidentale, mult mai rudimentare şi mai plate din punct de vedere emoţional şi scenaristic.

Desigur, însăşi structura foiletonistică oferă numeroase atuuri evocării de ansamblu a unei epoci istorice (şi cu cât epoca e mai exotică şi mai îndepărtată, cu atât perspectiva globală, ori măcar poliedrică, e mai necesară pentru înţelegerea ei), atuuri de care lungmetrajul, axat în genere pe un singur personaj şi o singură acţiune principală, nu poate beneficia. Iar scenariştii Yeong-hyeon Kim şi Sang-yeon Park reuşesc pe deplin să le exploateze.

Combinaţie de realitate şi ficţiune (ispirat dezvoltată peste fondul documentar destul de sumar al epocii), acţiunea serialului regizat de Geun-hong Kim şi Hong Kyun Park urmăreşte ascensiunea la domnie a prinţesei Deok-Man (interpretată de actriţa Yo Lee Won), a doua fiică geamănă a cuplului regal Jinpyeong (sec. VII d.Hr.), o tânără plină de virtuţi, şi conflictul pentru putere dintre aceasta şi cea de-a doua persoană în stat, Păstrătoarea Sigiliului, reprezentantă a marii nobilimi, o aristocrată venală, dominatoare şi lipsită de scrupule. Şi chiar dacă paternitatea scenariului este subiect de scandal în ţara de baştină (gurile rele acuzând televiziunea MBC că s-ar fi inspirat dintr-o piesă istorică romanţată a unei scriitoare contemporane), aceasta nu scade defel valoarea dramatică a poveştii.