Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Între indiferenţă şi misionarism

Între indiferenţă şi misionarism

Un articol de: Constantin Stoica - 24 Iul, 2013
De multe ori ne manifestăm credinţa doar duminica şi la marile sărbători, atunci când participăm la Sfânta Liturghie. Ne unim în rugăciune cu ceilalţi membri ai comunităţii parohiale, ascultăm cu evlavie pericopa evanghelică şi suntem atenţi la cuvântul de învăţătură; cu alte cuvinte, încercăm pentru două ore să lăsăm afară „toată grija cea lumească“. Uneori manifestarea credinţei se reduce doar la a merge la biserică pentru a aprinde câteva lumânări şi a zăbovi timp de câteva minute în atmosfera de rugăciune de la Sfânta Liturghie, cu scopul îndeplinirii formale a unei datorii creştineşti.
 
După ce păşim dincolo de pragul bisericii, până duminica următoare redevenim aceleaşi fiinţe însingurate întoarse în turnul lor de fildeş, care ignoră aproape total învăţătura evanghelică şi se comportă uneori fără demnitate pentru statutul lor de persoane botezate în numele Preasfintei Treimi. În societate, uităm să fim mărturisitori şi misionari în primul rând prin exemplul vieţii noastre personale şi chiar ne simţim jenaţi să vorbim despre Dumnezeu, Biserică, credinţă etc. sau despre faptul că obişnuim să participăm la Sfânta Liturghie. Atunci când, de exemplu, în dialog cu prietenii sau colegii de serviciu s-ar cuveni să promovăm sau să apărăm valorile creştine, considerăm că nu este responsabilitatea noastră sau că este mai bine pentru noi să nu intervenim.
 
A fi creştin autentic înseamnă ca permanent să trăieşti în şi cu Hristos şi să te străduieşti să-ţi concretizezi credinţa prin fapte. De aceea, lucrarea pastorală permanentă a preotului are şi scopul de a edifica puternice caractere creştine şi se manifestă ca atare în societate. A fi creştin autentic înseamnă a fi permanent în comuniune cu Dumnezeu prin rugăciune şi Sfintele Taine (mai ales Spovedania şi Împărtăşania), a fi profund implicat în realitatea dinamică a vieţii Bisericii şi a contribui activ la împlinirea misiunii ei.
 
De aceea, recenta aprobare de către Sfântul Sinod, în urma analizei şi evaluării rezultatelor finale ale recensământului populaţiei României din anul 2011, a unui nou program pastoral-social, care cuprinde o serie de recomandări, are scopul intensificării lucrării pastorale, sociale şi educaţionale la nivel local, regional şi naţional, pentru ca Biserica formată din cler şi credincioşi să răspundă mai eficient provocărilor lumii de astăzi.
 
De pildă, de câteva luni se află în dezbatere publică cel puţin două teme faţă de care noi creştinii nu trebuie să rămânem indiferenţi. Este vorba de definirea în Constituţia României a familiei întemeiate pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, o temă de o importanţă deosebită pentru viitorul societăţii, şi de iniţiativa cetăţenească europeană Unul dintre noi, cu scopul ridicării nivelului de protecţie juridică în Uniunea Europeană a demnităţii, a dreptului la viaţă şi a integrităţii fiecărei fiinţe umane încă de la concepţie. Această iniţiativă cetăţenească europeană este susţinută de numeroşi creştini de diferite confesiuni din statele membre ale Uniunii Europene.
 
În concluzie, a fi creştin adevărat înseamnă a descoperi permanent prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu în viaţa noastră, a ne mărturisi şi a ne manifesta credinţa în orice situaţie şi a fi misionari în societate.