Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Întrebări (pentru un an)

Întrebări (pentru un an)

Un articol de: Sever Negrescu - 05 Ianuarie 2010

Pentru ce mergând pe ape răstignirea o primim, pentru ce ajunşi departe valurile pătimim; pentru ce Duhul nu are carne, oase şi dulceaţă, pentru ce Moartea cea Mare ne strecoară-n sânge ceaţă; pentru ce privirea tristă neînduplecat ne-arată, pentru ce crucea e prinsă într-o lume prescurtată; pentru ce încrucişaţi stăm în gânduri amânate, pentru ce preanecuraţi înlemnim în semn de carte; pentru ce avem dreptate când doar Unul este Drept, pentru ce fugim de moarte când trăim cu moartea-n piept; pentru ce privim la stele nevăzând în ceruri rost, pentru ce dormim pe rele legănând un os în post; pentru ce pasul se-ncurcă de o treaptă nevăzută, pentru ce versul nu urcă prin metaforă tăcută; pentru ce Apusul moare peste-un Răsărit ucis, pentru ce punctul răsare dintr-un metru cub de vis; pentru ce strigătul bate fecioria peste-obraz, pentru ce râsul străbate printr-un râu plin de necaz; pentru ce nucul amar dulce rod pântecuieşte, pentru ce atât de rar rostim Doamne, miluieşte; pentru ce ochii ne dor nevăzând cum plânge luna, pentru ce duios ne mor amintirile întruna; pentru ce timpul ne-apasă viaţa între patru scânduri, pentru ce încet de-acasă ne prelingem rânduri-rânduri; pentru ce moartea ne schimbă ce ar fi de neschimbat, pentru ce speranţa-şi plimbă paşii pe-un suflet brăzdat; pentru ce vrem să mai ştim neştiind ce vrem s-ajungem, pentru ce murim să fim gânditorii care curgem; pentru ce în zori de zi zărim trista înserare, pentru ce nu ştim a fi trup de sfântă lumânare; pentru ce plecăm pe-un drum fără de întoarcere, pentru ce ningem cu scrum din gânduri de facere; pentru ce munţii agale taie ceru-n mii de părţi, pentru ce a vieţii vale plânge prin nescrise cărţi; pentru ce pământul ţipă la al cerului senin, pentru ce via-n risipă stoarce sângele în vin; pentru ce martirizaţi candelă în cer ne-aprindem, pentru ce încununaţi necuprinsul nu-l cuprindem; pentru ce săpăm în cer gropi de suflete uitate, pentru ce îngerii vor să deschidă Sfânta Carte; pentru ce nu auzim vuietul dintre milenii, pentru ce îi asurzim pe părinţii noştri gemeni; pentru ce tot numărăm clipele în care suntem, pentru ce nu mai purtăm semnul sfânt în care credem; pentru ce sfeşnicul stins lunecă spre ascultare, pentru ce ochiul aprins se revoltă iar pe soare; pentru ce mintea se-nalţă desprinzându-se de verb, pentru ce călcăm pe faţă gândurile ce ne fierb; pentru ce binele simte neîmpărtăşit gustarea, pentru ce lumea ne minte că-i nemărginită zarea; pentru ce lacrima-n slavă mulţumire ne aduce, pentru ce nevruta pradă cerul de stele îl mulge; pentru ce grija lumească lumea o ascunde-n frică, pentru ce să nu mai crească Duhul Sfânt peste furnică; pentru ce împresurată dragostea să nu mai fie, pentru ce la judecată să învingă moartea vie; pentru ce să ne-mbătăm din belşugul de lumină, pentru ce să cutezăm a-nvia fără de vină; pentru ce din nou să punem gânduri negre peste frunţi, pentru ce să nu rămânem taină peste albe punţi; pentru ce inima ţine cugetarea-ncătuşată, pentru ce moartea ne vine doar când este nechemată; pentru ce aceste patimi când sunt altele în noi, pentru ce rănite datini roiesc roiuri în noroi?