Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Lumea şi cerul privite din pridvor

Lumea şi cerul privite din pridvor

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Dumitru Manolache - 22 Septembrie 2013

Pridvorul bisericii este locul ce face legătura între lumea-lume şi lumea cerului. „Pragul“ peste care omul păşeşte dinspre profan spre sacru. Aici, în acest spaţiu tranzitoriu, a intrat colega noastră, Daniela Şontică, redactor-şef al „Ziarului Lumina“, spre a privi, a medita, cu bucurie, cu înţelegere, dar şi critic, caustic, întotdeauna însă cu bună credinţă, despre relaţia omului cu lumea şi cu cerul. Rezultatul? Un număr de însemnări pe care, de-a lungul anilor, le-a publicat în cotidianul Patriarhiei Române, multe din ele reunite în volumul „Însemnări din pridvor. Lumini din Ziarul Lumina“, tipărit de Editura Trinitas, în colecţia „Media Christiana“, seria „Lumina“, apărut cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi prefaţat de pr. Nicolae Dascălu, directorul publicaţiilor „Lumina“ şi coordonatorul Centrului de Presă BASILICA.

De la început, trebuie spus că actul în sine este unul curajos, având în vedere faptul că ideea de a aduna într-o carte o serie de editoriale şi alte materiale deja publicate, deci citite, cunoscute de public, presupune un risc: acela de a nu mai interesa. Daniela Şontică şi-a asumat acest risc, pe care l-a rezolvat printr-o atentă selecţie şi rânduire în pagină a materialelor, mizând nu numai pe frumuseţea scriiturii în sine, ci şi pe rolul formator, educativ, al multora din aceste texte care, prin valoarea lor, se „aşază“ în timp. Adică, îşi păstrează nealterată valoarea, indiferent de epocă. În plus, astfel gândite, textele capătă consistenţă, coeziune, unitate stilistică, întrupând un volum unitar, valoros, la care cititorul va apela, va reveni, cu siguranţă, atunci când sinele său simte nevoia unei anume raportări la lumea-lume sau la lumea cerului.

Citind şi recitind acest volum, extraordinar de expresiv, aerisit şi frumos scris, aproape că nu ştii la ce anume să te opreşti. De pildă, impresionant sunt prezentaţi freganii, membrii unui curent american, generat de antiglobalism şi grijă pentru mediu, care trăiesc din gunoaie, care, în analiza autoarei, sunt „semnul vizibil că lumea desacralizată de astăzi simte dureros nevoia de a fi bună, de a căuta şi altceva în afară de simplul consum de plăceri, de a se întoarce în cele din urmă la scopul pentru care a fost creată“. Sau aducerea la Bucureşti a unei părţi din lemnul Crucii pe care Domnul S-a răstignit îi trezeşte autoarei nostalgice amintiri despre troiţele satului natal, pe care trecătorul „le saluta omenos..., căci nu aveai cum să călătoreşti fără Dumnezeu“, pentru „că te obligau troiţele“.

În „Diamantul lui Dumnezeu“, descoperirea oamenilor de ştiinţă a unei stele de diamant în constelaţia Centaurus îi provoacă autoarei o adâncă şi semnificativă meditaţie: „Dintr-odată, pică în derizoriu orice inel cu diamant, când ştii de existenţa uriaşei pietre preţioase plutind în marele hău cosmic, nedorită de nici o inimă lacomă, ci oglindind în transparenţa ei doar măreţii celeste...“

Nu există text în acest volum care să nu lumineze ceva, să nu întrebe, să nu îndrepte sau să nu aşeze în normal, în firesc şi bună credinţă perceperea creaţiei lui Dumnezeu.

Experienţa de peste 20 de ani de „condeiere“ în fila scrisă a jurnalismului românesc, precum şi munca de artizan ce şlefuieşte paradoxul şi chipul metaforei în versul poemelor pe care le scrie Daniela Şontică fac din volumul de faţă şi un plăcut, reconfortant şi profund incurs artistic în lumea sinelui autoarei, ce se priveşte, se judecă şi se proiectează pe sine ca om, doar în mişcare verticală, dinspre pământ spre cer, dinspre lume spre Dumnezeu, dinspre pridvor spre altar, responsabil şi curat, ca o sărbătoare.

„Din pridvor se aude slujba şi se vede iconostasul, dar tot din pridvor poţi privi către casele din jurul bisericii şi vezi norii care se învăluie pe bolta cerului. Uneori înmiresmate, alteori sentenţioase sau meditative, cu imagini în care se îmbină încercările vieţii cu nostalgiile copilăriei, textele Danielei Şontică denotă preocuparea de a-i înţelege pe oameni în lumina credinţei, de a mărturisi cu mijloace jurnalistice bucuriile vieţii duhovniceşti trăite cotidian“, spune părintele consilier Nicolae Dascălu în „Cuvântul înainte“ ce deschide acest volum, sintetizând conţinutul şi starea unui product cultural pe care vă invităm să-l „degustaţi“ la vreme de întrebare, căci, cu siguranţă, în el puteţi descoperi răspuns la multe din frământările zilei şi ale lumii căzute de astăzi.