Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Mămăliga

Mămăliga

Un articol de: Ștefan Mitroi - 21 Iul, 2017

Înainte să-mi țină de foame, mi-a ținut de lumină! Căci prima oară când am văzut-o răsturnată pe masă, am zis că trebuie să fie o rudă mai mică a Soarelui.

Rămăseserăm fără gaz în lampă, din cauză că uitase mama să cumpere, iar mama uitase din cauză că rămăseserăm fără bani.

Ne-am pomenit, taman când se însera, cu ea răsărindu-ne în casă.

S-a umplut odaia de raze.

Bunica le-a făcut mănunchiuri, împărțindu-i fiecăruia câte unul.

Eu am păstrat din mănunchiul meu câteva raze, ca să pot învăța la lumina lor pentru școală.

A păstrat și mama câteva, ca să poată coase cămașa ruptă a tatei. Odată i s-a terminat ața și-a vârât în ac chiar una dintre razele păstrate!

Cam toate femeile făceau așa.

D-aia și ziceau cei de la oraș despre oamenii de la noi din sat, când îi întâlneau, că miros a mămăligă!

Și eu pățesc deseori la fel.

Doar că mie nu hainele îmi miros a mămăligă, ci sufletul.

Cum am învățat la lumina mămăligii alfabetul, tot așa miros și cuvintele pe care le aștern pe hârtie.

Însă nu-mi este deloc, dar deloc, deloc, rușine de lucrul acesta.

Și n-o să-mi fie niciodată!