Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Martirii de ieri şi de astăzi

Martirii de ieri şi de astăzi

Un articol de: Diac. Alexandru Briciu - 29 Dec, 2011

Până la odovania din ultima zi a anului ne aflăm sub praznicul Naşterii Domnului, prilej de bucurie pentru întreaga creştinătate. Pruncul născut în ieslea din Betleem avea să Se smerească pe Sine, "ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce" (Filipeni 2, 7-8). Sfintele Pătimiri ale Domnului sunt paradigma tuturor celor care, după întemeierea Bisericii la Cincizecime, au primit moarte mucenicească pentru credinţa lor.

Tocmai în ceas de sărbătoare, creştinii sunt chemaţi să prăznuiască înţelept şi cumpătat, dându-li-se pildă trei zile la rând, în calendar, tipologii martirice. Cea dintâi sărbătoare este, la 27 decembrie, pomenirea Sfântului Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, lapidat de evreii din diaspora pentru credinţa sa în Mântuitorul Hristos. Pentru că propovăduia pe Iisus Nazarineanul, Cel ce plinise Legea de care ei erau atât de legaţi, l-au ucis cu lovituri de pietre sub zidul cetăţii. Din păcate, în Orientul Mijlociu încă mai există această pedeapsă şi se aplică celor găsiţi vinovaţi de apostazie de la Islam sau adulter, spre exemplu. Poate că termenul "lapidare" este prea lapidar pentru ceea ce înseamnă, de fapt, această atrocitate. Câteva imagini relativ recente ce reproduc o asemenea execuţie au fost promovate de media, având un efect asupra privitorilor de-a dreptul tulburător. Indiferent de apartenenţa socială sau religioasă, moartea prin lovirea cu pietre este una lentă şi violentă, şi nici o greşeală nu o îndreptăţeşte.

Cea de-a doua tipologie martirică din calendarul ortodox este pomenirea, la 28 decembrie, a celor 20.000 de mucenici arşi în Nicomidia. Un substantiv colectiv atât de comun de-a lungul secolelor de persecuţii trăite şi pătimite de creştini. La finele secolului al III-lea, în Nicomidia, împăratul Maximian a dat poruncă să fie arşi de vii în biserica în care se refugiaseră. Să ne aducem aminte cum a început anul 2011 pentru creştinii Bisericii Copte din Egipt: 21 de oameni mureau şi alte câteva zeci erau răniţi în noaptea de Anul Nou în urma unui atac cu bombă îndreptat asupra Bisericii "Tuturor Sfinţilor" din portul mediteraneean Alexandria. Să observăm şi cum se încheie acest an, de data aceasta în Nigeria: la finalul slujbei de Crăciun, într-o biserică romano-catolică din Madalla, 30 de oameni şi-au pierdut viaţa într-un atentat. După aproape 2.000 de ani, creştinii primesc acelaşi tratament. Mentalitatea este aceeaşi, doar armele au "evoluat". În rău.

La 29 decembrie am fost chemaţi să ne amintim că, după Naşterea Mântuitorului, Irod a poruncit să fie trecuţi prin sabie toţi pruncii în vârstă de până la doi ani. "Un singur lucru să urăşti din cele ce sunt relatate despre naşterea lui Hristos, şi anume omorârea pruncilor (Matei 2, 16) de către Irod, sau, mai bine spus, cinsteşte şi această jertfă ca una care se aduce lui Hristos, mai înainte de Jertfa cea nouă a Lui Însuşi pentru noi", ne îndeamnă Sfântul Ierarh Grigorie Teologul în "Cuvânt la Naşterea Domnului".