Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Mărturisitorul dreptei credinţe, Sfântul Cuvios Maxim

Mărturisitorul dreptei credinţe, Sfântul Cuvios Maxim

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 22 Ian, 2020

Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul s-a născut în Constantinopol la anul 580 şi a trecut la viaţa veşnică în anul 662, în exil. Pentru apărarea dreptei credinţe, Biserica l-a numit „Mărturisitorul”. Este unul dintre cei mai mari teologi ai istoriei creştine, cu o operă de o profunzime dogmatică excepţională. Caracterizând ansamblul operei Sfântului Maxim, părintele Dumitru Stăniloae spunea: „Scrisul lui este o sinteză grandioasă şi personală a marilor curente filosofice ale Antichităţii şi a principalelor idei patristice”.

Scrierile Sfântului Maxim, care din exterior par a fi scrieri polemice, au permis Bisericii Ortodoxe să explice şi să precizeze în mod considerabil credinţa în materie de hristologie. Dezvoltările teologice ale Sfântului Maxim referitoare la cele două naturi ale lui Hristos şi singurul Său ipostas, la relaţiile dintre natură şi ipostas, la noţiunea de „ipostas compus”, la cele două voinţe ale lui Hristos, dar şi la natura voinţei şi legătura sa cu liberul arbitru, referitoare la natura libertăţii, la cele două energii ale lui Hristos, dar şi la noţiunea de energie în general, sunt şi astăzi esenţiale pentru a înţelege în profunzime hristologia şi antropologia ortodoxă.

Sfântul Maxim rămâne încă şi azi un maestru de nedepăşit şi doar urmându-i şcoala putem cu adevărat înţelege, atât cât este accesibil raţiunii umane, alcătuirea Cuvântului întrupat. Printre Sfinţii Părinţi, el este cel care oferă asupra acestui subiect expunerile cele mai precise, cele mai riguroase şi cele mai profunde.

Sfântul Maxim ne aduce aminte că timpul vieţii şi pornirea legată de energia întregii lui fiinţe îi sunt date omului pentru ca el să umple intervalul ce-l separă de Dumnezeu la începutul existenţei sale, şi nu pentru altceva. De aceea, fiecare gând, fiecare faptă a vieţii omului trebuie să contribuie la apropierea persoanei de Dumnezeu, altminteri, omul nu-şi îndeplineşte misiunea lui ontologică. Şi, în acest scop, fiecare minut şi fiecare secundă a vieţii sunt importante, până la ultimele pe care ni le dă Dumnezeu.

Citeşte mai multe despre:   Sfantul Maxim Marturisitorul