Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Moştenirea Arhiepiscopului Hristodoulos

Moştenirea Arhiepiscopului Hristodoulos

Un articol de: Dorindemostene Iancu - 31 Ian, 2014

În mijlocul unei mulţimi adunate în rugăciune, cu inima deschisă spre a-l primi pe noul arhiepiscop al străbunei Elade, păşea zâmbitor, asemenea unui copil, Preafericitul Hristodoulos. Cu lacrimi în ochi, în acea zi de aprilie a anului 1998, îşi cerea iertare în numele înaintaşilor săi pentru greşelile lor. Era începutul unei noi ere a Bisericii Ortodoxe din Grecia. Dincolo de schimbările administrative, de revigorarea vieţii duhovniceşti, a relaţiei cu oamenii simpli, mai ales cu tinerii, de glumele pe care le făcea, liderul spiritual al elinilor a ştiut să cultive dragostea întâlnirii cu Dumnezeu şi cu semenii. I-a rugat fierbinte pe conaţionali să-şi iubească patria şi să nu accepte schimbarea unor idealuri păstrate din moşi-strămoşi. A văzut în Ortodoxie particularitatea popoarelor grec şi român de a aduce un suflu nou Uniunii Europene. A fost un om dur cu cei care susţineau amestecul de spirit şi de idei străine de credinţa străbună. Nu s-a ferit să îi critice pe politicieni atunci când aceştia au slujit interesului personal sau de grup, şi nu celui naţional.

A fost încercat de o boală necruţătoare. S-a luptat până în ultima clipă. A fost un model de nădejde şi rugăciune în suferinţă. Credea că orice încercare de la Dumnezeu are rostul ei şi este pe măsura puterii noastre. I-a îndemnat pe oameni, cu o voce tremurândă, să nu-şi piardă curajul. Pe 28 ianuarie 2008 a plecat în călătorie spre Împărăţia cea veşnică. Mulţi s-au întors la credinţă datorită întâlnirii cu el. Gestul său final de a-şi cere iertare de la cei cărora le-a greşit nu a rămas neobservat. Oameni de toate vârstele, cu lacrimi în ochi, îşi aşteptau răbdători rândul pentru a-i săruta mâna pentru ultima dată. În primul cimitir al Atenei, acolo unde îşi doarme somnul de veci, mormântul său este uşor de recunoscut: „Unde sunt foarte multe flori, acolo este“, îţi spune paznicul. „Arhiepiscopul iubirii“, aşa cum scrie pe mormânt, a fost condus pe ultimul său drum de două milioane de oameni. Numărul celor care l-au iubit, l-au apreciat, l-au simţit ca pe un părinte sau prieten este mult mai mare. Oamenii au spus despre el cuvinte pe care rar le auzi la moartea unui ierarh: „sfânt“, „lider al poporului“.

Sunt deja 6 ani de când a plecat dintre noi. Pentru Biserica Greciei, pierderea unui asemenea ierarh este încă o rană deschisă. Poporul român i-a fost prieten Arhiepiscopului Hristodoulos şi l-a primit cu braţele deschise la Iaşi, Bucureşti şi Craiova, în 2000 şi 2003. Arhiepiscopul Hristodoulos rămâne o figură emblematică a Ortodoxiei la cumpăna dintre milenii, un om care se naşte o dată la câteva zeci de ani. De acolo din cer veghează asupra poporului lui Dumnezeu să nu-şi piardă credinţa şi identitatea naţională în vremurile tulburi ale secolului al XXI-lea.