Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Mulţumirea adusă lui Dumnezeu

Mulţumirea adusă lui Dumnezeu

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 09 Dec, 2019

În rugăciunile de dimineaţă şi de seară mulţumim lui Dumnezeu pentru toate. În rânduielile liturgice ortodoxe mulţumirea adusă lui Dumnezeu ocupă un loc special, fiind starea firească a sufletului care se roagă şi cere ajutorul Preasfintei Treimi. Din păcate, nu toţi creştinii conştientizează nevoia de a mulţumi şi de a fi recunoscători lui Dumnezeu pentru binefacerile primite.

Ca şi în cazul celor zece leproşi vindecaţi de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după cum aflăm din Sfânta Evanghelie, doar unul din zece se întoarce la Hristos să-I mulţumească. Cam acesta ar fi raportul recunoştinţei şi în zilele noastre, poate chiar mai mic decât în cazul relatării evanghelice. Din nefericire, acest fenomen al lipsei de recunoştinţă nu se manifestă doar în relaţia dintre oameni, ci de foarte multe ori în relaţia omului cu Dumnezeu. Când suntem în necazuri, în supărări, cerem ajutorul lui Dumnezeu, cu disperare de multe ori, şi atunci când ni se împlinesc cererile, foarte puţini mai şi mulţumesc pentru binefacerile primite. Şi acest lucru se întâmplă din cauza autosuficienţei noastre în care trăim cu impresia că toate ni se cuvin. O altă greşeală pe care o facem este aceea de a ne gândi numai la trup şi aproape deloc la suflet. De aceea în viaţa noastră primează cele materiale şi nu cele spirituale.

Din nefericire, în lumea noastră tot mai mulți trec valorile nu prin suflet, ci prin buzunar. Astăzi, omul nu mai este valorizat pentru frumusețea sufletului, pentru bunătate, pentru desăvârșire spirituală. Nu poți să Îi întorci spatele lui Dumnezeu, să fii nerecunoscător faţă de tot ce ţi-a dăruit El și să faci tot răul din lume ca să îți fie ție „bine”, indiferent de sufe­rin­ța și răul provocate celorlalți și să crezi că nu vei suporta nici o consecință. Aceasta nu poate fi alta decât pierderea sensului exis­tenței omului în lumea aceasta, și anume: Îm­părăția cerurilor și viața veșnică.