Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Paraziţii poştaşului Google

Paraziţii poştaşului Google

Un articol de: Daniela Șontică - 02 Noiembrie 2010

Tehnica modernă este foarte utilă, reuşeşte să conecteze aproape instantaneu persoane din diferite colţuri ale lumii, încheagă prietenii, dar descoperă şi caractere neştiute, aducând în lumină laturi ale personalităţii unor oameni pe care nu le bănuiai.

Aşa, de exemplu, de când există comunicarea prin poşta electronică, toate regulile de întocmit, de trimis şi primit o banală scrisoare către cineva au devenit inutile aproape. Oamenii

nu-şi mai încep scrisorile cu clasicul şi firescul "Stimate domnule X", ci cu "Bună ziua, domnule X"! Uneori se trece şi peste această formulă de politeţe şi se începe e-mail-ul direct cu subiectul. Ne presează timpul şi stoarce din noi şi ultima picătură de bun-simţ (până la urmă a limbii române). Adevăratele scrisori au rămas simple elemente de muzeu, nişte desuetudini la care adolescenţii de astăzi privesc cu mirare. Astăzi, abia dacă le mai scriem bunicilor o felicitare de sărbători. Dăm sms-uri şi trimitem e-mail-uri de cele mai multe ori la toate persoanele cunoscute o dată.

În afară de pericolul depersonalizării, de lipsa de farmec şi imaginaţie de care dăm dovadă recurgând la comunicarea modernă în anumite circumstanţe în care nu s-ar cădea, dincolo de toate acestea, riscăm să nu mai ştim să tratăm oamenii cu respect şi cinste nici în alte împrejurări.

Şi mai constatăm că poştaşul în carne şi oase nu ne aducea în cutia cu scrisori niciodată viruşi şi nici altceva decât scrisori şi ziare la care erai abonat. În schimb, poştaşul Google nu ne scuteşte de paraziţii comunicării. Ce ar fi aceştia? Tot ceea ce ajunge în căsuţa electronică în afară de mesaje şi scrisori de la oameni pe care îi cunoaştem. Şi sunt o grămadă de lucruri care nu ne interesează, pe care nu le aşteptăm, nu le cerem, dar ele vin, ne sunt trimise de oameni pe care nu i-am văzut şi nu o să ajungem să-i vedem niciodată. Mesaje publicitare, solicitări de întâlniri cu indivizi din neantul internautic, viruşi, pe care dacă îi descărcăm fără să ştim ne defectează computerul. Mai primim şi rugăciuni plângăcioase şi ciudate, poezioare superstiţioase împletite cu poze romantice, reprezentând îngeraşi bucălaţi şi flori care nu există în natură. Unele mesaje au rolul de a te face mai bun şi rugător în modul simplist pe care l-au înţeles harnicii expeditori de mesaje, promiţându-ţi împlinirea sigură a unei dorinţe în decurs de trei zile dacă trimiţi şi tu acel mesaj la zece persoane.

Şi nu ai încotro, dimineaţă de dimineaţă îţi verifici mesajele primite şi selectezi ce este bun, după care tot ştergi la paraziţi până când, într-o bună zi, îţi schimbi adresa. Din păcate, nu durează mult şi paraziţii te găsesc din nou şi îţi bombardează şi noua identitate electronică.

Din fericire, acest text a ajuns în pagină graţie poştei electronice, deci nu e chiar atât de rău nici în era poştaşului Google.