Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Paşi într-un loc drag sufletului scriitorului Gala Galaction

Paşi într-un loc drag sufletului scriitorului Gala Galaction

La începutul anului 2018, într-o zi de ianu­arie, am urcat dea­lurile atât de cunoscute din Valea Călugă­rească, nu prea departe de mănăstirile Ghighiu și Chițorani.

Acolo au trăit demult sihaștri care aveau darul liniștirii și priveau către Cer, bucurându-se de frumoasele priveliști pe care le ofereau pădurile și dealurile ținutului de altădată.

Drumul meu a dus acolo, fiind chemat de o persoană care dorea să devină ctitorul unei biserici părăsite și de părintele Augustin, care îmi vorbise de ea.

Doamna I. Aristița-Adina, cu care vorbisem de câteva ori pe marginea acestui subiect, îmi prezentase fotografiile unei bise­rici ce stătea gata să se dărâme, și am vrut să o văd, necrezând că în vremea noastră mai pot fi întâlnite astfel de cazuri cu locașuri rămase în paragină.

Am ajuns la Valea Călugă­rească (mai fusesem în zonă de multe ori), unde am văzut aproa­pe toate bisericile locului, unele dintre ele frumos restaurate, altele abia în construcție, aștep­tând să fie isprăvite și ziua în care darul Duhului Sfânt se va coborî peste ele, sfințindu-le.

Am urcat printre vii pe un deal, acolo unde se afla biserica în ruină.

Locul se numește Schiau, sa­tul Schiau, care mai are doar câteva case, dar multe vii, podgorii întinse ale celor din preajmă, din care se pregătește vinul cel bun pe care îl folosesc ori îl oferă altora.

Ajunși acolo, am găsit o biserică despre care nimeni nu mai știa nimic. Zidurile de-abia mai stau în picioare, iar o parte din pereți și picturile de altădată s-au pierdut odată cu trecerea anilor.

Dimprejurul bisericii era zăpadă, multă doar acolo pe deal, la înălțime. Jos, pe drumul național care leagă Ploieștiul de Mizil, nu mai era nici o urmă de omăt.

Acest alb imaculat înconjura biserica precum un covor cuviincios, parcă îngrădind-o și încercând să o ferească de niscaiva oaspeți care ar fi putut veni, chiar și de animalele sălbatice, de mieii ori caprele din zonă.

Am intrat cu sfială în biserică; nu se mai păstrează nimic din vechiul locaș. S-a ajuns la această stare mai ales din cauza faptului că în jurul ei nu mai este satul de altădată; oamenii s-au mutat, iar biserica a fost părăsită...

Au mai rămas câțiva bătrâni, în case risipite pe dealurile din jur, care oricum nu mai pot veni la Sfânta Liturghie. Și-au mai făcut case, nu prea departe, câțiva boieri de la oraș case pentru liniște, dar vin rar să se odihnească, și atunci nu prea au timp pentru slujbe.

Probabil că în aceeași situație s-a aflat și doamna Elis Râpeanu, profesor universitar, acum pen­sionară, legată de Valea Călugă­rească prin obârșie, dar și prin scrierea unei monografii apărute în anul 2004.

În această monografie ni se spune că, în anul 2003, doamna profesoară a urcat pe dealul ­Schiau, împreună cu rudele ei, auzind că acolo era îngropată mama cunoscutului scriitor Gala Galaction, preotul Grigore Pișculescu. A căutat cu atenție printre mormintele risipite prin curtea bisericii, negăsind vreo cruce înscrisă cu acest nume.

Înainte de a coborî în sat, a întrebat o bătrână, care avea peste șaptezeci de ani, cu numele Alexandrina Răducanu, dacă știe ceva despre mormântul pe care îl căutau în preajma bisericii.

Bătrâna, prin rânduiala lui Dumnezeu, a salvat de la uitare o familie, un mormânt și multe amintiri legate de Valea Călu­gărească, satul Schiau și de familia părintelui Gala Galaction.

Femeia i-a spus atunci că mormântul mamei scriitorului se află în apropiere de mormintele Răducanu, familie care lucrase împreună cu familia Pișculescu la conacul și via aflate la jumătatea coastei Urlaților.

De asemenea, i-a amintit scriitoarei că fratele părintelui Gala Galaction era și el îngropat acolo, după mărturia celei care, în tinerețe, asistase la înmormân­tarea lui și a mamei pomenite.

În acest fel s-a aflat atunci de mormântul familiei Pișculescu și astfel am putut ajunge și eu la locul unde este îngropată Chirachița sau Chiriachița, mama preotului scriitor.

Mormântul nu este prea departe de ușa bisericii, având așezată recent o cruce de lemn, poate chiar de autoarea monografiei sau de vreun binevoitor din partea locului, întru neui­tarea acestei mame evlavioase, care l-a crescut și educat în spirit creștin pe Gala Galaction (Gri­gore Pișculescu, adevăratul său nume).

Ce se întâmplase de fapt: de mulți ani, nimeni nu mai venise la crucea de veci a bătrânei, care fusese îngropată acolo în anul 1936. Doamna Râpeanu a avut inițiativa întâlnirii cu fiica lui Gala Galaction, Elena, pe atunci în vârstă de 92 de ani. La această întâlnire, doamnei Elis Râpeanu i s-a spus că mama preotului scriitor și-a trăit ultimii ani din viață într-o casă aflată în comuna Valea Călu­gărească, unde era găzduită de fratele scriitorului, cel de-al doilea băiat al său, Dumitru Pișculescu, care a locuit acolo vreo 15-20 de ani. Își ­amintea că bătrâna a murit prin 1935 sau 1936; după ea, fiul (fratele scriitorului) avea să fie îngropat în același mormânt din curtea smeritei biserici, nouă ani mai târziu.

În jurnalul lui Gala Galaction se amintește despre cele două momente trăite de scriitor în preajma bisericii din Schiau.

Când a murit mama lui, în octombrie 1936, după ce îi citise la căpătâi toate rugăciunile din Molitfelnic, dorise să o îngroape la Roșiorii de Vede, lângă tatăl și cei doi frați ai lui, care trecu­seră la Domnul în 1894, dar apoi s-a răzgândit.

Întrucât nu mai avea nici o legătură cu Roșiorii de Vede, afară de mormintele pomenite, și-a îngropat mama lângă bisericuța de pe dealul Schiaului.

Spunea cum a fost:

„Sâmbătă, 17 octombrie, la zece dimineața, am fost acolo, lângă sicriul ei, împreună cu sora mea Zoe și cu nepoții Zoe și Di­mitrie Blaga. Spre miazăzi de intrarea bisericuței, în ­preajma a doi brazi, groparii săpau locuința cea de lungă vreme.

Am fost patru preoți. Slujba a fost cuviincioasă și pătrunză­toare. Fostul meu ucenic de teologie, preotul Boris Macovschi, are o voce prețioasă. El a slujit acolo, împreună cu ceilalți sacerdoți, aducând rugăciunea de dezlegare răposatei.”

Mărturisește Gala Galaction că a revenit la bisericuță și la mormânt peste două ceasuri ca să aprindă candela la căpătâi:

„Seara dădea prin vas de lacuri roșii și vineții spre porțile nopții. Cimitirul din jurul bisericuței era de tot pustiu și mormântul cel nou avea o creastă înaltă de ramuri de stejar. Am aprins candela de la căpătâi, de veacuri lungi ale ­scumpei mele mame. O, mister august! O, garanții ale Învierii lui Iisus Hristos! O, voi toți eroi ai Domnului, care ați urcat vitejește la saltul acestei înfricoșate cetăți, moartea pământească! Aici, pe dealul Șcheaului, între zările de sânge și de păcură, lângă pămân­tul clădit-nalt pe sicriul închis și lângă lumina pâlpâitoare pe care o aprinsesem, am simțit adierea de gheață și de zgu­duitoare maiestate a înfrico­șatului mister.”

Într-un alt jurnal, în ziua de 8 septembrie 1945, Gala Galaction scria:

„Fratele meu Dumitru Piș­cules­cu a murit azi-dimineață la via nevestei lui de la Valea Călugărească. Moare la nouă ani după mama și în același loc.”

Și la înmormântarea lui, Gala Galaction a participat alături de alți trei preoți prieteni, între care ucenicul basarabean Boris Macovschi, care a săvârșit o frumoasă pogribanie.

Gala Galaction a venit adeseori în acest loc atât pentru a vizita mormintele mamei și fratelui său, cât și pentru a-l vedea pe prietenul și ucenicul său, preotul Boris Macovschi; acesta avea voce deosebită, fiind pomenit în jurnalul scriitorului de câteva ori. În același jurnal sunt pomeniți și comuna Valea Călugărească, și oamenii pe care i-a întâlnit.

De asemenea, pomenește și de slujba de la Biserica Nicovani, într-o zi de 15 august, la Adormirea Maicii Domnului:

„Am săvârșit la Biserica Nicovani din Valea Călugărească ­Sfânta Liturghie. Venisem în ajun ca să o aduc pe mama la biserică și să îi dau Sfânta Împărtășanie. A fost o zi lină, armonioasă și plină de bună­voința și binecuvântarea Domnului. În ajunul Sfintei Mării, sub nucul din coasta casei fratelui meu, am citit Vecernia, Utrenia și toată slujba.”

Această pagină din viața slujitorilor Bisericii noastre am ­descoperit-o nu demult, într-o vizită pastorală, pășind pe urmele lui Gala Galaction, între vii, gândindu-mă la cuvintele Scripturii: „Doamne, Doamne, caută din Cer și vezi și cercetează via aceasta, pe care a sădit-o Dreapta Ta și o desăvârșește pe ea...”