Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Pilda zilei A ști să ceri

A ști să ceri

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Pilda zilei
Un articol de: Augustin Păunoiu - 17 Septembrie 2019

Nu există om pe pământ care să nu se fi rugat niciodată. Și când spun asta nu mă refer numai la rugăciunea către Dumnezeu, ci și la rugămintea către alți oameni. De la regi și împărați la obișnuiții muncitori, de la generali la țăranii care muncesc cu mâinile lor pământul pentru hrana de toate zilele, de la miniștri la cei care stau pe câmp în arșița soarelui și păzesc animalele, cu toții chemăm mila lui Dumnezeu asupra noastră și ajutorul celor de lângă noi când nu putem dovedi singuri sarcinile care ne stau în față.

A ști să ceri cu simplitate predispune la a da. Atitudinea smerită deschide inima interlocutorului, a celui de la care ceri bunăvoință. Dimpotrivă, atitudinea exigentă și arogantă face ca cel de lângă tine să se închidă în mod instinctiv.

La fel se întâmplă cu Dumnezeu, la fel se întâmplă și cu oamenii. E de ajuns să ne aducem aminte de fariseu și de vameș din bine cunoscuta pildă rostită de Hristos. Astăzi vă voi spune totuși altă pildă.

Un cerșetor orb stătea la intrarea unui restaurant cerând milostenie. Atârnat de gâtul său ținea un carton pe care scria: „Dați-mi de pomană. Sunt un biet orb”. Din întâmplare, la acel restaurant au mers să mănânce angajații unei firme de publicitate. Președintele firmei, trecând prin fața cerșetorului, i-a spus: Nu am să-ți dau pomană, însă lasă-mă să scriu ceva pe cartonul legat de gâtul tău. După care a scos un pix și a adăugat trei cuvinte pe mica pancartă a celui amărât.

Două ore mai târziu, când au ieșit din restaurant, trecând prin fața cerșetorului, acesta îi simți după glas pe cei care nu-i dăduseră milă, dar îi scriseseră ceva pe cartonul său.
„Ce ați scris pe el?, îi întrebă curios nevoiașul. În aceste două ore am primit mai mult decât în două săptămâni.“ Pe carton erau scrise cuvintele: „Dați-mi de pomană. Sunt un biet orb. Și este primăvară”.